Parteneriat social în sfera relațiilor de muncă

INTRODUCERE

Într-un sens foarte larg, parteneriatul social poate fi înţeles şi definit ca o colaborare între patronat şi sindicate, în scopul rezolvării unor probleme economice şi sociale.

Încheierea contractelor colective de muncă reprezintă una din cele mai răspîndite forme de colaborare prin care cei doi parteneri reglementează salariile şi condiţiile de muncă în general.

Actualitatea acestei teme este argumentata prin faptul că, parteneriatul social depăşeşte cu mult acest cadru. El îşi face simţită prezenţa în domeniul legislaţiei, jurisdicţiei şi administraţiei. Scopul său general este acela, la fel ca în ţările puternic dezvoltate economic, de realizare a ,,păcii sociale’’ între muncă şi capital. Această pace se realizează printr-un dialog şi acord permanent între reprezentanţii salariaţilor şi ai patronilor. Interesele divergente ale muncii şi ale capitalului – în ţările occidentale – sunt readuse prin compromisuri pe baza puterii egale a celor două părţi într-un echilibru acceptabil. În societatea contempotană cînd există o multitudine de relaţii stabilirea unui parteneriat este foarte importantă.

Lucrarea de faţă este alcătuită din trei capitole. În primul capitol ,,Consideraţii generale privind parteneriatul social’’se defineşte noţiunea de parteneriat social, se analizează principiile şi formele parteneriatului social, deasemeni se caracterizează tripartismul ca instrument al parteneriatului.

În cel de-al doilea capitol sunt studiate elementele componenete ale parteneriatului social, şi anume, subiectele, organele şi obiectivele sistemului de parteneriat social. Parteneriatul social este un domeniu bazat pe comunicarea cît mai eficientă dintre părţi astfel negocierile au o prioritate deosebită. În paragraful trei sunt analizate armele juridice de parteneriat social, contractele şi convenţiile colective.

Ultimul capitol relevă modelele şi strategiile de organizare a parteneriatului social în ţările Europei, parteneriatul social pentru formare profesională în statele membre ale Uniunii Europe precum şi în ţările din sudul Europei.

Gradul de cercetare a acestei teme este din ce în ce mai mare, reprezentînd un interes sporit pentru evoluţia relaţiilor de parteneriat. Studierea acestor tipuri de relaţii în profunzime este foarte actuală. Am studiat literatura de specialitate, care pe lîngă funcţia academică o are şi pe cea de instruire a oamenilor în ceea ce priveşte organizarea şi implementarea parteneriatului social.

CAPITOLUL I : Consideraţii generale privind parteneriatul social.

§ 1.1 Definirea noţiunii de parteneriat social.

Descentralizarea economică şi transformările social-politice care au loc în Republica Moldova, pot avea sorţi de izbîndă doar în condiţiile unei păci sociale, a unor poziţii coordonate ale partenerilor sociali, care reprezintă interesele angajaţiilor, patronilor şi statului.

Pentru a asigura coordonarea poziţiilor şi a lua în considerare interesele partenerilor sociali care, în mare masură, nu corespund, experienţa mondială a elaborat sistemul de parteneriat social, sistem ce permite soluţionarea pe cale paşnică a conflictelor care apar între partenerii sociali.

Parteneriatul social este indisolubil legat de noţiunea de autonomie social, prin care se înţelege împuternicirea unuinii salariaţilor şi a celei a angajatorilor de a rezolva independent, fără imixtiunea statului, o serie de probleme sociale Anume din aceste considerente, parteneriatul social poate să existe numai în condiţiile unei autonomii sociale a partenerilor.