Planificarea Strategică a Orașului Teiuș 2008-2014

Introducere

Pentru realizarea dezvoltarii activităţii economice şi sociale trebuie sprijinite iniţiativele

particulare şi ale comunităţii pe baza principiului parteneriatului, prin care să se asigure accesul

facil la noi investiţii, consultanţa, infrastructura, educaţia, infrastructura medicală şi dezvoltarea

durabilă a localităţilor. Pregătirea şi menţinerea unui nivel adecvat al infrastructurii sunt esenţiale pentru dezvoltarea economică şi socială a mediului urban şi pentru dezvoltarea regională echilibrată, o infrastructură modernă fiind importantă pentru ca zonele urbane să poată concura efectiv pentru

investiţiile interne şi să poată rămâne competitive pentru întreprinderile existente. În vederea absorbţiei ridicate a forţei de muncă tinere neocupată din fermele de subzistenţă, micro - întreprinderile vor fi încurajate să demareze activităţi economice în zonele urbane şi să diversifice ofertele orientate spre servicii pentru populaţia urbană.

Dezvoltarea durabilă a mediului urban necesită, de asemenea, accesul la facilităţi, soluţia

pentru a asigura echilibrul între zonele urbane este aceea a unui acces mai bun al actorilor urbani la toate tipurile de facilităţi existente în perioada următoare.

Principalele rezultate ale etapei următoare vor fi:

- creşterea veniturilor la bugetul local;

- crearea de noi locuri de muncă;

- creşterea veniturilor familiilor;

- deschiderea localnicilor spre alternative de dezvoltare socio - economică durabilă;

- accesarea finanţărilor nerambursabile post - aderare;

- creşterea viabilităţii proiectelor viitoare.

Capitolul 1. Prezentarea oraşului Teiuş

Istoria localităţii este deosebit de interesantă, rădăcinile existenţei sale sunt înfipte chiar în primele etape ale existenţei umane pe aceste meleaguri transilvănene. Din timpuri străvechi Valea Mureşului a oferit condiţii favorabile întemeierii şi dezvoltării multor aşezări omeneşti. Una dintre aceste aşezări multiseculare este Teiuşul, apreciat de-a lungul existenţei sale, deseori ca o localitate de reală însemnătate. Datele referitoare la existenţa localităţii, provin în marea lor majoritate din: săpături arheologice şi obiecte materiale dezvăluite de acestea, din registre bisericeşti, însemnări făcute de cronicari, precum şi din diferite documente statistice şi de administraţie. Mărturiile arheologice scoase la iveală cu prilejul unor săpături realizate de către Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca între anii 1948 - 1950, (vase de ceramică cu lustru negru caracteristice, torţe înalte zoomorfe şi foarte stilizate, morminte etc.) plasează apariţia aşezării în epoca bronzului, epocă cunoscută sub numele de „NOUA” la care se mai adaugă urme scitice şi ale popoarelor migratoare.

Majoritatea datelor reprezintă mărturii preţioase care evocă viaţa strămoşilor noştrii, care au trăit pe aceste meleaguri de milenii, şi au apărat pământul lor chiar cu preţul vieţii în lupte, deseori victorioase, sau alteori au dus la înfrângeri umilitoare. Istoria localităţii este presărată cu numeroase momente de zbucium, momente care îi conferă o poziţie privilegiată în rândul aşezărilor, cu vechi tradiţii istorice, din Transilvania. Primele documente scrise atestă existenţa Teiuşului în anul 1920, când apare menţionat într - un registru al dijmelor papale sub numele de „VILIA SPINARUM” (THIUS), dar rădăcinile existenţei sale nu se opresc aici, ci ele „se înfig” mult mai profund, în istoria neamului nostru.

În perioada antică Teiuşul este menţionat ca o aşezare mai modestă, amplasată în

apropierea vechiului drum imperial construit de Împăratul Traian între anii 106 - 108 î.de.Hr. drum pavat cu piatră şi cărămidă arsă, care făcea legătura cu marile aşezări ale acelei perioade: Apullum (Alba Iulia), Potaissa (Turda) şi Napoca (Cluj - Napoca). După datele de care dispunem, este posibil ca în zona „Cetăţeaua” să fi existat o cetate de dimensiuni mai reduse, ce îndeplinea un rol de supraveghere a drumului imperial, fapt însemnat şi pe harta Daciei Romane. Datorită aşezării sale la intersecţia acestor drumuri comerciale, perioada medievală a constituit o etapă înfloritoare în existenţa Teiuşului mai ales după colonizarea saşilor Saxoni în Transilvania, aduşi aici de către regele Geza al II-lea după anul 1200. Aceştia se îndeletniceau în mod deosebit cu negoţul şi meştesugurile, lucruri care au făcut ca Teiuşul să se dezvolte în continuare. Tot aceşti saşi au cunstruit aici şi prima bazilică romanică în sec. XIII, care mai apoi a trecut în posesia comunităţii reformate, datorită reformei religioase, în secolul al XVI-lea.