Politica de Dezvoltare Regională

Introducere

“Trebuie tinut minte că nu există lucru mai greu de plănuit, mai îndoielnic de reusit si mai periculos de stăpânit decât crearea unui nou sistem. Fiindcă initiatorul va avea de înfruntat dusmănia tuturor celor care au de câstigat din păstrarea vechilor stări, iar cei care au de câstigat din înfiintarea noilor sisteme n-ar găsi decât apăratori cu jumătate de gură.”

MACHIAVELLI

Paşnica prăbuşire a zidului Berlinului şi apusul imperiului sovietic a condus în Europa zilelor noastre la evadarea din era situată dincolo de socialism şi capitalism, de utopie şi emancipare şi ancorarea într-o realitate mult mai crudă, după cum s-a dovedit a fi, numită globalizare, monstru fără chip, cuvîntul de groază nelipsit, mai apoi, din nici un discurs public contemporan .

Globalizarea, schimbările climatice, îmbătrânirea populaţiei, imigraţia externă sau nevoia de surse de energie durabilă, sunt tot atâtea provocări pentru teritoriul european, care trec dincolo de graniţele naţionale, instituţionale sau politice. Europa trebuie să găsească soluţii comune acestor probleme, în parteneriat cu reprezentanţii de la nivel naţional, regional şi local. Ele au impact direct asupra comunităţilor regionale şi locale şi necesită colaborarea partenerilor publici şi privaţi pentru găsirea unor soluţii practice şi integrate.

Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, dezvoltarea regională trebuie înteleasă si abordată ca fiind un concept sine qua non.

Tot mai multi specialisti s-au arătat preocupati de studierea dezvoltării regionale a Uniunii Europene, a dezvoltării nationale sau a celor două împreună, prin punerea în evidentă a interdependentelor dintre acestea si sublinierea importantei lor în actualul context al vietii economico-sociale.

Referatul prezintă o serie de notiuni introductive necesare întelegerii modului de functionare a politicii regionale la nivel european, cât si la nivel national. Astfel, sunt prezentate informații esențiale referitoare la politica de dezvoltare regională, cu privire la locul si rolul acesteia în procesul de integrare economică europeană, obiectivele, principiile care stau la baza implementării ei, tipurile de politici de dezvoltare regională.

Politica regională este prezentată atât la nivel european, cât si la nivel national iar în cadrul acestor prezentări sunt detaliate principalele problematici, cadrele de finantare, sursele de obținere ale fondurilor, instrumente de finantare vizând dezvoltarea regională, fiind prezentat, totodată, cadrul institutional pentru coordonarea, gestionarea si implementarea instrumentelor structurale.

În România politica regională vine în întâmpinarea unor necesităţi reale ale colectivităţilor locale şi regionale. Politica regională poate fi caracterizată ca reprezentînd un nou mod de abordare a dezvoltării, o abordare de jos în sus, bazată pe iniţiativele, planurile şi programele de dezvoltare ale colectivităţilor locale şi regionale.

1. Concepte de bază privind politica de dezvoltare regională

„Singura constantă din viata noastră este schimbarea.” (Heraclid)

Această maximă a constituit un punct de pornire în vederea întelegerii conceptului de dezvoltare regională, iar pentru acest lucru am debutat analiza cu studierea conceptului de regiune de dezvoltare.

1.1. Regiunile de dezvoltare

O regiune poate fi definită ca o zonă a unui teritoriu având un ansamblu de caracteristici interne (proprii) distincte şi consistente (acestea putând fi fizice sau umane) care îi conferă o anumită unitate semnificativă şi care o distinge de alte zone învecinate.

Definirea regiunilor trebuie:

- să fie orientată în sensul identificării problemelor teritoriale;

- să fie astfel făcută, încât să permită identificarea unor spaţii adecvate pentru anumite tipuri de acţiuni, precum alocarea de fonduri, aplicarea diferenţiată a taxelor, cooperearea sau parteneriatele etc;

- să fie realizată de către specialişti în dezvoltare regională, decidenţi şi cetăţeni la nivelul regiunilor.

Numărul de criterii care pot contribui la delimitarea unei regiuni este nesfârşit: atribute fizice, caracteristici socio-economice, de limbă, gradul de încărcătură teritorială (Whittlesey, Richieri) sau prin prisma mecanismelor de constituire etc. De exemplu, după caracterul de participare a masei, energiei şi a informaţiei în structurarea teritoriului, regiunile pot fi:

- omogene;

- funcţionale;

- polarizate.

Din punct de vedere analitic, conceptul de regionalizare consideră regiunea drept una dintre cele mai bune forme de organizare spaţială a informaţiei, iar regiunile funcţionale sunt socotite de importanţă majoră pentru procesul şi obiectivele planificării şi dezvoltării.

Putem vorbi şi de alte tipuri de regiuni:

- regiuni aglomerate;

- regiuni în declin; a a

- regiuni geografice;

- regiuni istorice;

- regiuni naturale;

- regiuni de planificare;

- regiuni subdezvoltate.

Din unghiul politicilor de dezvoltare comunitară, regiunea desemnează o diviziune teritorială a unei ţări, care poate fi administrată sau nu. Utilizarea termenului de regiune în contextul politicilor de coeziune economică şi socială se loveşte de două impedimente.

Prima dificultate se referă la absenţa unei demarcaţii clare a regiunii din punct de vedere economic. Cel de-al doilea obstacol este dat de eterogenitatea teritorial-administrativă a statelor membre ale Comunităţii Europene. Din aceste motive, atât în viziunea Tratatului de la Roma, cât şi în a celorlate care i-au urmat, cuvântul regiune semnifică o arie geografică în sens general.

Unităţile de bază pentru politica regională sunt regiunile de dezvoltare şi ariile prioritare.

O regiune de dezvoltare poate fi definită şi delimitată în spaţiu, în raport cu anumite obiective şi interese specifice. Poate fi o regiune administrativă dacă mărimea, structura şi funcţiile sale sunt adecvate, sau poate fi rezultatul unei agregări complexe de factori şi criterii, care răspund nevoilor de a constitui structuri instituţionale eficace. O definiţie cuprinzătoare în acest sens este oferită de către Parlamentul European:’’prin regiune de dezvoltare se înţelege un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia posedă anumite elemente comune, dorind să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată, dar şi să se dezvolte cu scopul de a stimula progresul cultural, social şi economic.’’

Ariile prioritare permit structurarea unor programe specifice de dezvoltare în domenii precum industria, agricultura, şomajul, mediul înconjurător etc., având ca actori nu numai guvernul, ci şi autorităţile de la nivel teritorial sau local. Ariile prioritare, definite ca subregiuni sau grupuri de localităţi, sunt utile pentru reducerea disparităţilor intra-regionale.

Ariile prioritare au o compoziţie a populaţiei care este mai puţin favorabila dezvoltării (este îmbătrânită, cu nivel redus de instruire, grad redus de urbanizare etc.) şi/sau prezintă disfuncţionalităţi grave, asociate cu tipuri specifice de activităţi.