Politica publică în domeniul educației

1) INTRODUCERE

Invatamantul romanesc la inceputul mileniului III se prezinta ca un domeniu problematic,dar foarte important,caci pregateste viitorul tarii. Investitiile in dotarea scolilor nu sunt suficiente pentru un invatamant de calitate. In Romania se pune accent pe invatatul mecanic, nu pe creativitatea celor 3 milioane de elevi care frecventeaza cursurile. Se constata in schimb o goană după note, pentru că la şcolile sau liceele foarte bune sistemul de notare este mult mai exigent decât la altele, dar elevii concurează pe aceleaşi locuri.

Nimeni nu a analizat ce bagaj de cunostinte folositoare pentru viata capata tanara generatie dupa absolvirea celor 12 clase obligatorii. Manualele scolare nu sunt axate pe chestiuni folositoare,accentul fiind pus mai mult pe detalii.O scoala in care nu invatam sa pastram curatenia si sa respectam mediul, o scoala care nu ne invata cum sa ne pastram sanatatea, care nu pune accentul pe educatia fizica, care nu ne invata sa respectam legea si valorile morale este o scoala care si-a pierdut menirea.

2) SISTEMUL EDUCATIONAL PUNE IN PERICOL SANATATEA COPIILOR

Cu totii stim ca un elev este un angajat cu jumatate de norma.Şcolarii români petrec în medie 32-36 de ore pe săptămână la şcoală, în timp ce părinţii lor stau în jur de 40 de ore pe săptămână la serviciu.

Părinţii acuză ministerele şi spun că sunt nemulţumiţi de situatia copiilor lor care acasă, pentru rezolvarea temelor, aproape la fel de mult timp ca şi la şcoală.Acestia se plang ca stau cate 3-4 ore pe zi ajutandu-si copii la teme,dar si de faptul ca cei mici cara zilnic in spate un ghiozdan de peste 5 kilograme.Desi Ministerul Sanatatii a elaborat un proiect de lege pentru a salva elevii de cateva ore in plus petrecute la scoala si de cateva carti din ghiozdan,nimic nu a fost facut in acest sens.

3) CONDITIILE DIN SCOLILE ROMANESTI

Mii de copii invata în clădiri degradate, care nu au apă potabilă şi grupuri sanitare corespunzătoare. În plus, copii din 15 judeţe nu vor beneficia de corn, lapte şi miere, deoarece nu fost încheiate licitaţiile pentru programul "Cornul şi laptele".

In judetul Neamt 204 scoli nu dispun de cel putin una dintre utilitati, precum apa curenta, instalatii sanitare sau incalzire. Apa curenta lipseste din 73 de scoli, iar altele 21 nu au incalzire. Dezastrul este la apogeu in nu mai putin de 110 scoli, care nu dispun nici macar de instalatii sanitare. Situatia este grava si la gradinite, doar 101 asemenea unitati dispunind de autorizatii sanitare de functionare, dintr-un total de 180. Lipseste apa curenta din 30 de gradinite, nu exista instalatii sanitare in 20, iar 29 nu au incalzire

La inceputul anului scolar 2008-2009 erau inregistrati peste 3 milioane de elevi, iar scolile se prezentau ca de obicei cu mari probleme: supraaglomerare, lipsa avizelor sanitare. Multi prescolari au fost nevoiti sa invete in aceeasi cladire cu elevii din clasele primare. In toata tara, circa 9000 de scoli nu si-au putut primi elevii. Vina este însă aruncată de la ministerul educaţiei la autorităţile locale. Acestea la rândul lor, spun că vinovaşi sunt constructorii care nu au respectat termenele.

În Bucureşti 52 de şcoli nu au avize. Inspectoratul şcolar general priveşte partea bună a lucrurilor, şi spune că au mai fost deschise 6 şcoli noi.

Conform fostului ministrului, in anul 2007 erau autorizate, la începutul anului şcolar, un număr de 13.066 unităţi de învăţământ, iar în prezent sunt autorizate 14.621 unităţi.

Mii de elevi bucureşteni vor fi privaţi şi în acest an şcolar de laboratoarele de specialitate, bibliotecile şi sălile de sport din unităţile de învăţământ în care sunt înscrişi, fiind nevoiţi să înveţe în schimburi, în şcoli murdare şi dărăpănate, aflate în refacere din 2006, prin programul BEI.

Dintre cele 102 şcoli incluse în Programul de reabilitare finanţat de Banca Europeană de Investiţii (BEI) niciuna nu a fost reparată în totalitate.Elevii înscrişi în şcoli aflate de trei ani în programul de reabilitare BEI au fost nevoiţi să mai înceapă un an şcolar în condiţii improprii, în săli de curs cu pereţii crăpaţi şi cu tencuiala căzută, fiind obligaţi să privească pe geam la sălile de sport din curte, a căror construcţie a fost sistată.

O alta problema importanta este infractionalitatea in scoli si in perimetrul din jurul scolilor. S-a inregistrat un număr de 2.979 infracţiuni în zona unităţilor de învăţământ, la care au participat 3.013 autori dintre care 75,4% elevi. Victimele acestor infracţiuni au fost în majoritatea cazurilor tot elevi. Comparativ cu perioada similară a anului trecut, numărul infracţiunilor înregistrate în primul semestru este în scădere cu 24,9%.

Principalele cauze ale infracţiunilor sunt, în opinia autorităţilor, plecarea părinţilor la muncă în străinătate, numărul mare al familiilor dezbinate, interesul minim acordat de părinţi pentru colaborarea cu profesorii, ineficienţa măsurilor coercitive aplicate de conducerea unităţii de învăţământ, lipsa de reacţie a unor cadre didactice şi a părinţilor elevilor indisciplinaţi, nivelul redus al nivelului de pregătire a unor profesori în ceea ce priveste modul de actiune in situatii tensionate.

4) CALITATEA INVATAMANTULUI ROMANESC

In anul 2003, a fost iniţiat Proiectul pentru Educaţie Rurală din România, pentru a sprijini accesul îmbunătăţit la educaţie de calitate pentru elevii din zonele rurale, confirmat prin rezultate mai bune la învăţătură şi prin procente mai mari de absolvire şi de promovare. Până în prezent, proiectul a avansat cu succes spre realizarea obiectivului său prin intermediul dezvoltării profesionale a cadrelor didactice din şcolile rurale, ameliorării condiţiilor de educaţie din şcolile rurale atât în ceea ce priveşte asigurarea de facilităţi minime corespunzătoare cât şi asigurarea materialelor didactice de bază, prin promovarea programelor inovatoare în cadrul şcolii şi creşterea capacităţii autorităţilor locale şi centrale de elaborare a politicilor.

La nivel naţional se propune înfiinţarea Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Educaţie, sub coordonarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, care va avea ca obiect de activitate elaborarea şi implementarea cadrului naţional pentru asigurare a calităţii în sistemul naţional de învăţământ..

Strategia Dezvoltării Învăţământului Preuniversitar în perioada 2001-2004, iniţiată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care prin programul Asigurarea calităţii proceselor de predare şi învăţare, precum şi a serviciilor educaţionale, acordă un loc important proiectului “Formarea iniţială şi continuă a personalului didactic şi didactic auxiliar”. Proiectul pune un accent deosebit pe creşterea calităţii pregătirii cadrelor didactice şi vizează următoarele obiective:

• profesionalizarea carierei didactice şi reconsiderarea sistemului de grade didactice din această perspectivă;

• corelarea structurilor şi a etapelor din cariera didactică cu standardele educaţionale şi asigurarea unei dinamici profesionale prin utilizarea sistemului creditelor transferabile;

• redimensionarea raportului dintre componenta teoretică şi cea practică a curriculum-ului de pregătire/formare a cadrelor didactice;

• includerea în programele de formare iniţială şi continuă a unor conţinuturi şi metode care facilitează dobândirea competenţelor personale şi sociale;

• dezvoltarea unei structuri instituţionale centrale de acreditare a programelor de formare în scopul optimizării activităţilor de formare continuă a personalului din învăţământ;

• dezvoltarea unei pieţe educaţionale a programelor de formare continuă, bazate pe un sistem concurenţial;

• promovarea unei oferte mai largi de cursuri destinate perfecţionării personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar.