Politica Transportului Rutier în Uniunea Europeană

1.Introducere

Din ce în ce mai mult se pune accent pe importanţa sistemelor de transport şi asta datorită intensificării vieţii sociale şi totodată a modernizării societăţii omeneşti. Astfel, epoca modernă este caracterizată de necesitatea dezvoltării unui sistem de transport cât mai viabil si benefic mediului în care trăim şi ne dezvoltăm. Transportul rutier este cunoscut ca fiind cel mai utilizat de către oameni, ocupând o funcţie importantă atât pe plan naţional, cât şi pe plan european, mai ales de când a fost promovată libera circulaţie între graniţele Europei.

De precizat este faptul că acest tip de transport are şi dezavantaje. Numai sunt respectate anumite standarde de calitate a vieţii umane, dar şi a mediului. Tocmai de aceea, am ales această temă pentru a analiza impactul transportului rutier din ultimii ani şi contribuţia social-economică la nivel european.

1.1. Scurt istoric al politicii de transport în U.E.

Importanţa transportului în Uniunea Europeană a fost stablită încă din 1957 prin Tratatul de la Roma, unde au fost adoptate principiile fundamentale ale Politicii Comune de Transport (PCT). În cadrul acestui tratat a fost definit fondul politicii comune de transport impunând anumite reguli care urmau a fi respectate de Statele Membre. Totuşi Statele Membre au avut unele ezitări în a ceda controlul lor asupra politicii de transport, astfel că nu s-au remarcat anumite progrese în acest domeniu. În 1983, Parlamentul European a decis să cheme in instanţă Consiliul de Miniştri, la Curtea Europeană de Justiţie, pentru „nereuşita in implementarea unei politici comune de transport, şi in particular in stabilirea cadrului unei astfel de politici cu caracter obligatoriu”, după cum fusese stabilit în Tratat. În luna iunie 1985, Comisia Europeană a publicat Carta Albă privind fi nalizarea Pieţei Interne, ce a transformat politica de transport intr-o componentă importantă a strategiei comunitare generale. În a doua jumătate a anilor ’80 şi la începutul anilor ’90, au fost inregistrate progrese considerabile în ceea ce priveşte liberalizarea şi armonizarea politicilor de transport.

În decembrie 1995, a intrat pentru prima oară cu adevărat în discuţie latura fiscală a politicii de transport, datorită Cartei Verzi „Către taxarea echitabilă şi efi cientă in transporturi” (COM(95)691). Într-o nouă Cartă Albă „Taxare echitabilă pentru utilizarea infrastructurii: o abordare pe etape a unui cadru comun de taxare pentru utilizarea infrastructurii in Uniunea Europeană” (COM(98)466), Comisia Europeană a dezbătut problema unei abordări

comunitare armonizate a taxării in sectorul de transport.

În octombrie 2004 a fost adoptată „O constituţie pentru Europa”. În cadrul acestei constituţii au fost stabilite reguli comune aplicabile transportului internaţional către şi de pe teritoriul unui Stat Membru sau traversând teritoriul unuia sau mai multor state membre.

Se obervă că în fiecare etapă a implementării unui transport viabil s-a dorit o îmbunătăţire a calităţii transportului, îmbunătăţirea funcţionării pieţei unice şi dezvoltarea dimensiunii externe a politicii de transport. Astfel, pentru Uniunea Europeană îmbunătăţirea siguranţei traficului rutier a devenit un obiectiv central în domeniul transporturilor.

1.2. Obiectivul general al politicii de transport

Obiectivul general al politicii europene de transport este stabilirea unui echilibru intre dezvoltarea economică pe de o parte şi cerinţele de calitate şi siguranţă ale societăţii pe de cealaltă parte, pentru a dezvolta un sistem de transport modern, durabil pentru 2010. Comisia Europeană a propus circa 60 de măsuri pentru dezvoltarea unui sistem de transport capabil să modifi ce ponderea modurilor de transport,

să revitalizeze transportul feroviar, să promoveze transportul maritim şi fluvial şi să controleze creşterea transportului aerian.

Transportul rutier – Creşterea constantă a mobilităţii în Europa exercită presiuni puternice asupra sistemelor de transport. În consecinţă apar adesea congestii ale traficului rutier care reduc calitatea transportului, eficienţa și siguranța acestuia, măresc consumul de combustibil si accentuează fenomenul de poluare(creșterea emisiilor de CO2).

În UE se înregistrează încă anual aproximativ 1,3 milioane de accidente; statisticile din 2009 indică cifra de 35 000 de morţi şi de 1,5 milioane de răniţi în traficul european. Costul estimat pentru incidentele rutiere a reprezentat aproximativ 130 de miliarde de euro in 2009

Tocmai de aceea obiectivul politicii comunitare privind transportul rutier de bunuri şi de pasageri este crearea condiţiilor optime pentru furnizarea efi cientă a serviciilor de transport; promovarea unui sistem comun eficient de transport rutier; contribuirea la armonizarea condiţiilor de concurenţă dintre operatorii de transport; încurajarea respectării regulilor privind condiţiile de muncă in acest sector. Transportul rutier este principalul mod de transport în Uniunea Europeană, atât pentru pasageri, cât şi pentru mărfuri. În prezent, în Uniunea Europeană există aproape un vehicul la fiecare doi locuitori, iar transportul rutier de mărfuri reprezintă peste două treimi din tonajul total. În acest sens, este important faptul că anumite aspecte din politica de transport rutier trebuie dezvoltate în continuare, precum: reguli comune pentru accesul pe piaţă şi la profesie; condiţii echitabile de concurenţă; aspecte sociale (orar de lucru, perioade de lucru şi odihnă, tahograf); taxarea transportului rutier (taxe şi tarife); constrangeri şi sancţiuni; promovarea acordurilor internaţionale (Interbus, acorduri de tranzit); restricţii de circulaţie. De asemenea, dezvoltarea transporturilor trebuie să respecte cerinţele de siguranţă şi cele de protecţie a mediului. Distanţele acoperite prin intermediul transportului rutier s-au triplat în ultimii 30 de ani, iar dacă în 1970 existau 232 de maşini proprietate privată la o mie de pesoane, în 2000 existau 469 demaşini proprietate privată la o mie de persoane, raportat la acelaşi spaţiu. Astfel, transportul rutier deţine de departe cea mai importantă pondere dintre toate moduril de transport, atât în ceea ce priveşte transportul de marfă, cât şi cel de pasageri evoluţia sa în ultimile decenii fiind impresionantă.