Posturile de Muncă din Instituțiile Publice

I N T R O D U C E R E

MOTO

Întreabă-te mai mult cum se explică

succesul si ce merge, decât ce este

greşit, nu merge sau poate fi greşit.

Prof.J. Timmons

( Harvard University)

Amplul şi complexul proces de reformare a societăţii româneşti a cuprins, aşa cum era firesc, şi administraţia publică ca instituţie principală a statului de drept, avându-se în vedere reconsiderarea menirilor civice şi sociale, afirmarea ca factor de stabilitate şi echilibru, de garant al integrităţii statului, ale drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti constituţionale.

Reconfigurarea unei strategii manageriale presupune şi constituirea unui “corp managerial” nou, apt să răspundă în mod calificat provocărilor complexe, incluse atât pe plan profesional, cât şi ca rezultat al solicitărilor societăţii civile, în perspectiva imediată şi pentru un orizont temporal mai amplu.

”Corpul managerial” pe care însăşi ritmurile moderne ale organizaţiilor îl impun, are nevoie însă de un altfel de pregătire, de o educaţie în spirit contemporan, fundamentată pe un demers ştiinţific solid. Promovarea unor instrumente de conducere modernă şi eficientă devine esenţială, ca urmare a revalorizării factorului uman în cadrul organizaţiei.

Administraţia publică din România s-a văzut confruntată în ultimii ani cu schimbări semnificative în ceea ce priveşte cadrul propriu de funcţionare, aşteptările din partea politicului şi cetăţenilor, atribuţii şi responsabilităţi. Includerea ei, cel puţin declarativ, în procesul general de reformă, a făcut-o să se confrunte cu un set de dileme familiare întregii societăţi româneşti. Ideea de reformă, atât de frecvent vehiculată, este mult prea des legată de formulări generale, declaraţii lipsite de conţinut, apelul la infrastructură şi soluţii formale, din nefericire procesele de conducere şi organizare sunt prea puţin considerate în ecuaţia reformării sistemului administrativ, văzut ca fiind dependent exclusiv de soluţii juridice. Ignorarea necesităţii unei perspective strategice, lipsa unor preocupări consistente referitoare la pregătirea managerială a responsabililor administrativi şi-a pus şi tinde să îşi pună încă amprenta asupra unor instituţii administrative prea puţin bazate pe iniţiativă si flexibilitate.

A spune că reforma administrativă poate fi făcută nu doar prin elaborarea de legi şi ordonanţe (de multe ori lipsite de altfel de coerenţă şi continuitate în timp), ci şi cu ajutorul şi prin considerarea oamenilor ce lucrează în acest domeniu, poate părea de la sine înţeles şi pueril; observând însa realitatea ultimilor ani, putem considera că accentul pus pe sprijinirea acestor profesionişti puşi în faţa unor responsabilităţi tot mai crescute, cu mijloace tot mai puţine şi confruntaţi cu aşteptări crescute din partea cetăţeanului, a fost minim. De aceea, orice tip de demers capabil a-i asista în munca depusă poate fi util. Dacă aceste manuale vor reuşi, chiar şi parţial acest lucru, credem că efortul depus pentru realizarea lor nu a fost inutil.

Managementul public nu semnifică oferirea unor reţete fixe de succes, ce trebuie doar aplicate pas cu pas, el poate însă modifica esenţial perceperea fenomenului administrativ a acţiunii administrative, şi cel mai important lucru, poate influenţa mentalitatea managerilor publici din România, adică acelor oameni care pot, prin activitatea lor, impulsiona în sens pozitiv maniera de funcţionare a instituţiilor administrative.

Managementul, în forma actuală, a apărut într-adevăr, mai întâi în marile organizaţii economice Ne-am dat însă curând seama că managementul este necesar în toate organizaţiile moderne, indiferent dacă acestea sunt sau nu economice De fapt, am realizat că acesta este mai necesar în organizaţiile care nu au caracter economic, precum cele care nu urmăresc profitul financiar ( aşa zisul sector social), sau în instituţiile de stat. Ele au nevoie de management pentru faptul că nu sunt supuse disciplinei impuse de profit şi pierdere

Lucrarea de faţă prezintă o analiză a percepţiei functionarilor publici din cadrul Primariei comunei Strunga, judetul Iasi, asupra modului în care evoluează cariera lor şi a perspectivelor de evoluţie. Analiza a fost efectuată prin chestionarea unui eşantion al funcţionarilor publici.

Concluzia care se poate desprinde în urma analizei efectuate este că funcţionarii publici chestionaţi sunt mulţumiţi de propria profesie. De notat faptul că majoritatea s-au ferit să pronunţe cuvântul “carieră”. Au afirmat că nu sunt mulţumiţi de raportul dintre salariu şi cantitatea de muncă prestată, dar nu consideră că au o carieră.

Concluzia generală la nivel national este că funcţia publică a fost în atenţia proceselor de reformă derulate, dar nu s-a conturat o strategie de reformă dedicată exclusiv funcţiei publice, care să vizeze toate aspectele acestui domeniu, prin care să se conştientizeze că deciziile materializate în acte normative se pot pune în practică doar dacă există “corpul de profesionişti stabil şi neutru din punct de vedere politic”. Şi acest aspect s-a materializat în inexistenta unei “reglementări integrate” pentru managementul resurselor umane din administraţia publică.

CAPITOLUL I.

MANAGEMENTUL ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE CONSIDERAŢII GENERALE

1.1.MODALITĂŢI DE MANIFESTARE A MANAGEMENTULUI ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE

Profesionalizarea managementului public constă într-un proces amplu de atragere, selecţie şi creare în cadrul instituţiilor publice a unui corp de funcţionari publici specializat în domeniul managementului public, care să exercite funcţiile managementului public, să aplice metode, tehnici şi abordări moderne şi să conducă la obţinerea unor performanţe deosebite, răspunzând atât aşteptărilor celorlalte instituţii din cadrul sistemului administrativ, cât şi cetăţenilor.

În toate ţările dezvoltate, încă de la declanşarea procesului reformelor fundamentale de structură în sectorul public, una din schimbările majore a vizat crearea şi dezvoltarea unui corp profesionist de funcţionari publici, neutru din punct de vedere politic, care să-şi asume responsabilitatea atât în punerea în aplicare a cadrului legislativ, cât mai ales în ceea ce priveşte realizarea obiectivului fundamental al managementului public, creşterea gradului de satisfacere a interesului public.