Premise pentru Aderarea României la Zona Euro

Introducere

Aderarea la Uniunea Europeană reprezintă un catalizator al progresului şi un instrument pentru ca România să elimine decalajele care o despart în prezent de nivelul Uniunii Europene, atât în plan economic cât şi al instituţiilor şi performanţei de ansamblu a societăţii. Aderarea la UE a reprezentat un însemnat pas înainte, şi totuşi procesul de reducere a decalajelor continuă. Aderarea la zona euro va reprezenta un al doilea pas de mare importanţă în acest proces.

Paşii facuţi de România în vederea integrării europene au fost marunţi, dar în cele din urmă şi-au îndeplinit scopul:

• 1 februarie 1993 – semnarea Acordului european între România şi Uniunea Europeană

• 22 iulie 1995 – România cere oficial aderarea la Uniunea Europeană

• 15 februarie 2000 – deschiderea oficială a negocierilor

• 1 ianuarie 2007 – intrarea României în Uniunea Europeană

După ce cel mai important pas a fost făcut, şi anume aderarea la Uniunea Europeană, următorul obiectiv al României este adoptarea monedei euro. Spre deosebire de Danemarca şi Marea Britanie, care au beneficiat de clauza de opting-out permiţându-şi astfel să refuze intrarea în zona euro, România este obligată, prin Acordul de aderare semnat cu Uniunea Europeană, să adopte moneda unică europeană, având ca principală ţintă respectarea criteriilor de convergenţă prevăzute în Tratatul de la Maastricht.

Există trei etape de aderare a ţărilor candidate la zona Euro:

1) Aderarea la Uniune, cu acele condiţii generale de îndeplinit;

2) Preluarea întregului acquis comunitar, în special în zona economică şi monetară a acestuia;

3) Preluarea (respectarea) criteriilor de convergenţă prevăzute în Tratatul de la Maastricht.

În Tratatul de la Maastricht sunt prevăzute condiţiile economice care trebuiesc îndeplinite de către statele membre ale Uniunii, pentru a participa la Zona Euro. Scopul îndeplinirii acestor criterii este de a nu perturba economia europeană şi de a nu afecta paritatea dintre euro şi celelalte monede internaţionale, dacă ţinem cont de faptul că orice disfuncţie economică dintr-un stat membru poate afecta economiile celorlalte state.

Cap 1. Condiţii pentru aderarea la zona euro

1.1. Criteriile de convergenţă nominală pentru aderarea la zona euro

Prin Tratatul de la Maastricht adoptarea monedei europene a fost concepută ca şi o cale fără întoarcere, întrucât nu prevede nici posibilitatea ca un stat membru al Uniunii Europene şi Monetare să se retragă şi nici pe aceea ca o ţară care a adoptat moneda unică să fie exclusă din uniune. S-a hotărât ca aderarea ţărilor membre ale Uniunii Europene la Uniunea Monetară Europeană să se facă gradual, pe măsură ce sunt îndeplinite o serie de criterii de convergenţă, scopul acestor condiţii fiind acela de a asigura stabilizarea economică pe termen lung şi un nivel suficient de înalt de convergenţă a economiilor din zona de circulaţie a monedei unice, premise ale unei bune funcţionări ale uniunii monetare.

Procesul de convergenţă reală şi nominală a economiei României se va realiza într-un ritm care depinde, în bună măsură, de coerenţa generală a politicilor economice implementate de autorităţi, motiv pentru care este indicat ca liniile directoare ale programelor economice să fie respectate cu stricteţe, dincolo de orizontul scurt al unui ciclu electoral.

Deşi adoptarea monedei unice pare o decizie simplă, este în fapt una complicată, prin ea urmărindu-se atingerea unui echilibru între „a fi ambiţioşi şi a fi realişti”, şi prevenirea unei evoluţii similare celei din Ungaria, unde banca centrală a fost nevoită să amâne de două ori termenul fixat pentru trecerea la euro.

Criteriile ce vizează convergenţa nominală sunt obligatorii şi explicite din două motive: pe de o parte, pentru a putea participa la o uniune monetară este esenţială, în primul rând, armonizarea politicilor monetare ale ţărilor membre, la care se adaugă respectarea disciplinei bugetare; pe de altă parte, convergenţa nominală poate fi realizată într-un interval de timp mult mai scurt decât e necesar pentru convergenţa reală, care este un proces de lungă durată, mai ales pentru fostele ţări cu economie planificată. Totuşi, o foarte mare importanţă prezintă faptul că aceste criterii de convergenţă nominală trebuie îndeplinite într-o manieră sustenabilă, care să permită respectarea lor pe termen mediu şi lung şi nu atingerea unui anumit nivel la un moment dat.

Adoptarea de către România a monedei euro la momentul propus (2014) prin Programul de convergenţă, pe care Romania l-a înaintat Comisiei Europene la începutul anului 2007, depinde de îndeplinirea concomitentă a criteriilor de convergenţă nominală şi a criteriilor de convergenţă reală.