Premise pentru Aderarea României la Zona Euro

I. Europa monetara

"Adoptarea euro înseamna foarte multa rigoare, iar pentru o societate care nu este obisnuita cu

rigoarea, poate însemna chiar durere"",

Mugur Isarescu

Adoptarea euro este vazuta, de regula, ca o încununare a integrarii europene. Tarile aspirante se grabesc spre o integrare deplina desi completa interne nu este posi-bila fara un cadru monetar adecvat. Cu toate ca acest adevar este pe deplin constienti-zat atât de EU, cât si de tarile aspirante, solutia propusa pentru UEM variaza substan-tial de la o tara la alta. Experienta ultimilor zece ani, ne arata ca a grabi adoptarea euro poate sa transforme calea spre o integrare deplina si eficienta în UE într-una ex-trem de dificila. De aceea specialistii sugereaza ca trecerea în zona euro nu trebuie accelerata inutil, iar adoptarea monedei europene nu trebuie sa devina un scop în sine. Alaturi de îndeplinirea criteriilor de convergenta nominala, realizarea într-un timp cât mai scurt a convergentei reale trebuie sa retina atentia autoritatilor fiecarei

tari. Drept urmare intervalul de timp ce se scurge dintre momentul aderarii la UE si cel al intrarii efective în mecanismul ERM II va trebui folosit de tara noastra cu înte-lepciune, pentru restructurare economica de profunzime, pentru realizarea unor pro-grame de investitii menite sa reduca cât mai substantial decalajul fata de standardele actuale ale Uniunii Europene.

Abandonarea la 1 ianuarie 2002 de catre mai mult de 300 milioane de europeni a monedei lor nationale în favoarea euro, a constituit o miscare de o mare amploare. Fiecare tara a trebuit sa se obisnuiasca cu manipularea unor instrumente de plata noi si mai ales, sa estimeze valoarea propriilor produse într-o unitate diferita de cea în care erau exprimate pâna atunci preturile. Europa monetara nu a fost constituita brusc în ziua în care moneda unica a înlocuit monedele nationale. Constructia monetara europeana a trecut prin mai multe etape de-a lungul carora legaturile între monedele europene s-au strâns pentru a ajunge la o Uniune Europeana (UE), la o uniune economica si monetara (UEM) si o moneda unica gestionata de un sistem european de banci centrale (SEBC). Trecerea la moneda unica reprezinta etapa cea mai marcanta a unui proces de unificare monetara reprezentata initial de vointa statelor europene de a adera la o ordine monetara mondiala supervizata de Statele Unite ale Americii, apoi de a recrea aceasta ordine la scara europeana în cadrul „sarpelui monetar” în momentul în care SMI se dovedeste incapabil sa asigure în mod eficient stabilitatea cursurilor de schimb si sa se elibereze apoi de dolar prin crearea SME.

Daca tarile europene au acceptat sa se angajeze în aceste etape în ciuda cons-trângerilor pe care acestea le impun, aceasta este deoarece constructia monetara euro-peana este în masura sa ofere avantaje decisive tarilor participante. Începuta în 1972 cu „sarpele monetar”, integrarea monetara în cadrul CEE se continua în 1979 prin crearea sistemului monetar european (SME), apoi cu initierea unui proces care va conduce la moneda unica. Functionarea sistemului se sprijina pe ecu si pe definirea cursurilor pivot, baza mecanismului de schimb.

Decizia integrarii în structurile Uniunii Europene este singura corecta si utila dezvoltarii pe termen lung a tarii noastre. Aderarea la Uniunea Europeana reprezinta un catalizator al progresului si un instrument pentru ca România sa depaseasca etapele si sa elimine decalajele care o despart în prezent de nivelul Uniunii Europene, atât în plan economic, cât si al institutiilor si performantei de ansamblu a societatii. Aceasta va antrena bineînteles un efort de lunga durata si va presupune, mai întâi, abandonarea unor mentalitati anacronice pentru o societate a competitiei, performantei si buna-starii. Aderarea la UE, programata pentru 2007, va reprezenta un însemnat pas înainte, dar procesul de reducere a decalajelor va continua mult timp dupa aceea. Aderarea la zona euro va reprezenta un al doilea pas foarte important în acest proces. Conform reglementarilor actuale, adoptarea euro nu poate avea loc mai devreme de doi ani de la data intrarii în Uniune, cu atât mai mult cu cât îndeplinirea conditiilor care sa faca posibila intrarea în acest proces nu se va realiza în primul an dupa aderarea la UE. Desi aderarea la zona euro este în sine un obiectiv strategic de mare

importanta, momentul efectiv în care decizia este pusa în aplicare va trebui ales cu multa grija, pentru a vedea care sunt avantajele, dar si restrictiile pe care acest demers le antreneaza.