Principiile Administrației Publice Locale

I. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

1. Noţiunea de administraţie publică locală

Prin administraţie publică locală se înţelege totalitatea organismelor statului care sunt chemate să satisfacă interesele care nu sunt generale, ci privesc, în primul rând grupările omeneşti din localitate, şi care se caracterizează prin faptul că titularii cărora le sunt încredinţate administrarea acestor interese, nu deţin puterea de la autoritatea centrală, ci de la corpul electoral local, pe cale de alegere. Aceşti titulari sunt însă şi ei subordonaţi autorităţii centrale, reprezentată prin Guvern, care îşi exercită dreptul său de coordonare şi unitatea a statului pe cale tutelei şi a controlului .

2. Caracteristicile administraţiei publice locale

Analiza dispoziţiilor constituţionale referitoare la administraţia publică locală (secţiunea a 2a a capitolului V din Titlul III, art. 119 - 122), a prevederilor Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, a celor ale legii alegerilor locale (Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor publice locale), precum şi a unor opinii exprimate în doctrina românească, pun în evidenţă principalele caracteristici ale administraţiei publice locale, astfel:

1. Administraţia publică locală nu mai este o administraţie de stat, ci o structură administrativă autonomă, care permite colectivităţilor locale să se rezolve treburile publice locale prin autorităţi administrative proprii, sub controlul autorităţilor centrale (art. 121 – 123 Constituţie).

2. Administraţia publică locală are la baza organizării şi funcţionării sale principiul descentralizării, autonomiei locale şi cel al deconcentrătii serviciilor publice, reprezentând expresia regimului descentralizării administrative aplicat la nivelul administraţiei publice româneşti.

3. Administraţia publică locală cuprinde în sfera sa autorităţile administrative autonome: comunale, orăşeneşti şi judeţene, consiliile locale şi primarii, consiliul judeţean (dar şi preşedintele consiliului judeţean) şi serviciile publice organizate în subordinea ori sub autoritatea acestor autorităţi publice locale (art. 121 -122 din Constituţia României, art. 83, 87 şi art. 113 – 120 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, modificată prin Legea nr. 286/2006 ).

4. Raporturile dintre administraţia publică organizată la nivelul comunelor şi oraşelor şi cea de la nivelul judeţului au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune, în relaţiile dintre ele nu există raporturi de subordonare (art. 6 din Legea nr. 215/2001).

5. Relaţiile administraţiei publice locale cu administraţia publică centrală de specialitate şi respectiv cu serviciile publice dsconcentrate ale acesteia, sunt relaţii specifice de colaborare, cooperare şi conlucrare, ce se constituie într-un regim de co-administrare (art. 123 alin. 4 din Constituţia României).

6. Administraţia publică locală rezolvă treburile publice şi realizează servicii publice de interes judeţean, prin autorităţi administrative, alese, şi prin referendum local, în condiţiile legii. Cu alte cuvinte, puterea lor nu provine din puterile statului, ci, din contră, îşi trage forţa sa din voinţa alegătorilor locali pe care îi reprezintă şi în numele cărora acţionează (art. 121 alin 1 şi art. 122 alin. 2 din constituţia României).

7. Administraţia publică locală este un concept ce desemnează un corp de funcţionari publici care prestează servicii publice pentru colectivitatea naţională şi pentru colectivităţile locale .

II. PRINCIPIILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

1. Precizări prealabile

Principiile administraţiei publice locale exprimă în mod sintetic o serie de trăsături generale, având rolul de a asigura o construcţie unitară a sistemului, în special în procesul de elaborare a normelor de drept, având şi o dimensiune cognitivă, contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului.

Dreptul administrativ prezintă faţă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităţi dintre care putem aminti faptul ca nu este codificat si are caracter dinamic. Din punctul de vedere al consacrării, principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex. Principiul autonomiei locale prevăzut de art. 120 din Constituţie, şi princiipii care se desprind din mai multe acte normative – ex. principiul revocabilităţii actelor administrative .

Deşi Constituţia României, în Titlul III Autorităţile publice, la Cap. V Administraţia publică, Secţiunea a 2a Adminitraţia publică locală, art. 120 Principii de bază, instituie numai trei principii constituţionale ce fundamentează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice din România, respectiv autonomia locală, descentralizarea şi deconcentrarea serviciilor publice, legea cadru a administraţiei publice locale – L. 215/2001 , consfinţeşte ca principii un număr de şase principii de bază : principiul descentralizării, cel al autonomiei locale, al deconcentrării serviciilor publice, al eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, al legalităţii şi principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit .