Cuprins
- Capitolul I. Regionalizarea din punct de vedere teoretic
- 1.1 Definirea regionalizării 3
- 1.2 Tipuri de regionalizare 4
- 1.3 Nivelul regional 5
- 1.4 Principiile şi obiectivele care stau la baza dezvoltării regionale 5
- Capitolul II. Regionalizarea în România
- 2.1 Aspecte importante ale politicii de dezvoltare regională în România 8
- 2.2 Dezvoltarea regională în România-aspecte generale 8
- 2.3 Obiectivele politicilor de dezvoltare regională,specifice României 10
- 2.4 Regiuni de dezvoltare 12
- 2.5 Dezvoltarea regională în România.Prezent şi viitor 14
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
Capitolul I
Regionalizarea din punct de vedere teoretic
1.1 Definirea regionalizării
Regionalizarea = împărţirea unui teritoriu administrativ în porţiuni mai mici ce sunt conduse fiecare de persoane competente.
Carta de Cooperare a Regionalizării defineşte regiunea “ca un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia posedă anumite elemente comune şi care doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată şi să o dezvolte cu scopul de a stimula procesul cultural, social şi economic”.
Trebuie făcută însă o distincţie între regionalism şi regionalizare. Regionalismul este un termen întâlnit în discursul politic, a cărui finalitate poate conduce la federalizare, în timp ce regionalizarea este o acţiune administrativă, ce vizează crearea de spaţii mai mari de cooperare şi, nu în ultimul rând, definirea unor noi unităţi administrativ-teritoriale.
Regiunea este unitatea administrativ-teritorială situată imediat sub nivelul statului - unitar, federal etc. , care are o autoritate aleasă a administraţiei publice şi mijloace financiare de susţinere a acestei autorităţi.
Prin urmare, regiunea reprezintă un nivel administrativ care este situat în ierarhia administrativă pe o poziţie imediat inferioară nivelului central.
Regionalizarea a luat naştere ca urmare a unor realităţi istorice constituite pe parcurs din diferite cauze, cât şi pentru a soluţiona conflicte născute sau accentuate prin excesivă centralizare a administraţiei, pentru a combate birocraţia şi corupţia, pentru a reduce distanţa dintre factorii de decizie şi cei ale căror interese se cer a fi corect înţelese şi corespunzător tratate.
Concepţia de regiune, ca entitate politică sau administrativă, este o idee recentă, dacă luăm în considerare faptul că mişcările regionale din secolul al XIX-lea nu au avut o continuitate directă. De fapt, cea mai mare parte a statelor europene erau şi sunt încă astăzi state unitare, în care s-a impus, în mod progresiv, ideea că respectivele colectivităţi locale trebuie să administreze în mod liber problemele locale.
Regionalizarea este, în fapt, rezultatul tendinţei de evoluţie a organizării teritoriale în statele europene de astăzi. De altfel, în ziua de azi, putem vorbi de o „Europă a regiunilor” în care regiunile reprezintă colectivitatea publică ce răspunde nevoii de teritorializare a anumitor politici comunitare.
Federalismul nu este o formă de regionalizare. Dimpotrivă, statul federal reprezintă acel mod de organizare a statului în care structurile şi sistemul său de funcţionare pot fi afectate de regionalizare sub diferite forme.
1.2 Tipuri de regionalizare
Termenul de regionalizare şi termenul de regiune acceptă realităţi politice şi administrative extrem de diferite în statele europene. Astfel regionalizarea poate fi: o regionalizare administrativă, o regionalizare prin intermediul colectivităţilor locale, descentralizare regională, o regionalizare politică, o regionalizare prin intermediul autorităţilor regionale.
a) Regionalizarea administrativă
Prin regionalizarea administrativă se înţelege delegarea de către stat a autorităţilor subordonate guvernului sau a organismelor care se constituie la nivel local, care, deşi sunt înzestrate cu o anumită autonomie juridică, totuşi acţiunile lor sunt controlate de către stat; prin funcţiile şi atribuţiile pe care le deţin, acestea au ca scop promovarea dezvoltării economice regionale şi se bazează, în final, pe mobilizarea colectivităţilor locale şi a organizaţiilor economice.
O situaţie asemănătoare se regăseşte în Luxemburg, unde guvernul a delimitat patru asemenea regiuni, dar suprafaţa mică a statului nu face necesară înzestrarea acestora cu instituţii proprii.
b) Regionalizarea pe baza cooperării între colectivităţile locale
Regionalizarea se realizează prin intermediul colectivităţilor locale existente, ce dispun de atribuţii extinse şi de un câmp larg de acţiune, care să le permită astfel îndeplinirea obiectivelor şi cooperarea într-un cadru mai larg. Această formă de regionalizare diferă de cea administrativă prin faptul că regionalizarea se înfăptuieşte prin intermediul instituţiilor descentralizate care acţionează într-un cadru de putere propriu. Acest tip de regionalizare se întâlneşte frecvent în statele Uniunii Europene: Germania, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Ungaria.
c) Descentralizarea regională
Descentralizarea regională se referă la constituirea unei noi colectivităţi teritoriale la nivel superior nivelului colectivităţilor teritoriale existente, aceasta fiind considerată regiune. Regiunea capăta expresie instituţională specifică, ce se caracterizează prin aplicarea regimului general al colectivităţilor teritoriale. Ea formează o nouă categorie de colectivităţi teritoriale, care au aceeaşi natură juridică ca şi colectivităţile teritoriale existente, dar care se disting printr-o circumscripţie mai largă şi prin competenţele lor, prin care se urmăreşte dezvoltarea economică. Deşi acest tip de regionalizare modifică organizarea teritorială, ea se înscrie în ordinea constituţională a statului unitar.
Bibliografie
Constantin Daniela Luminiţă. Elemente fundamentale de economie regională, Bucureşti, Editura ASE 2004
Jula Dorin,Economie regională, Bucureşti, Editura Estfalia 2002
Manea Gheorghe, Elementele politicii de dezvoltare regională în contextul dezvoltării industriale, Oeconimia 2/2001
Mosteanu Narcisa Roxana, Finanţarea dezvoltării regionale în România, Bucureşti, Editura Economică 2003
Administraţie publică. Sisteme Dan Chirleşan Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi 2007
Fonduri structurale pentru administraţia publică Elaborarea şi implementarea proiectelor în perioada de programare 2007-2013.editura contaplus 2008. Ilie Drăgan, Cezarina Falan, Cornelia Munteanu, Andreea Postelnicu
Logistica proiectării dezvoltării regionale, Analiza,strategie, programare, finanţare, management editura ASE Bucureşti 2007 Gheorghe Manolesc Nicolae Istudor
http://bibliotecă.regielive.ro
Preview document
Conținut arhivă zip
- Procesul de Regionalizare in Romania.docx