Program de Monitorizare a Climatului Etic la Autoritatea Națională Pentru Protecția Consumatorilor

1.Introducere

Etica în organizaţie

Etica este acea ramură a filozofiei, care se intreabă cum ar trebui să ne comportăm în relaţiile cu ceilalţi, dar mai mult de atât caută răspunsul prin intermediul unor principii morale universale care pot fi aplicate asupra procesului individual de luare a deciziilor.

Filozofia morală şi dezvoltarea sociala matură apare atunci când-asemenea lui Socrate- trecem dincolo de stadiul în care aceste reguli sunt atât de interiorizate, încat trăim cu iluzia că suntem conduşi de interiorul nostru, spre stadiul în care gândim singuri, în termini critici şi generali.

Cuvântul etică vine din grecescul ethos care înseamnă caracter sau ceea ce face un individ bun pentru a avea un caracter bun. În general etica se ocupă cu luarea deciziilor, face distrincţia dintre bine şi rău. Etica, dupa Diogene, se ocupă cu bazele comportamentului uman.

Etica este o zonă neclară. Nu există un set universal de principii etice care să existe şi să definească ce este bine şi ce este rău. Acest lucru poate fi în funcţie de circumstanţe.

Moralitatea este un termen utilizat adesea ca substituent pentru etică, ceea ce n-ar trebui să se întample. Un mod clar de a face distincţia dintre cele doua cuvinte este să privim etica drept fundament al comportamentului uman, iar moralitatea drept practica efectivă, comportamentului bazat pe acest fundament. Cuvântul moralitate este de origine latină, nu greacă şi se referă la modul sau maniera în care se comporta oamenii- la comportamentul lor obişnuit.

Etica a fost definită in mai multe moduri :

• Etica reprezintă o ramură a filozofiei; ea este filozofia morală sau gândirea filozofică despre moralitate, despre problemele şi judecăţile morale. (W. K. Frankena)

• Etica este un sub-set al filozofiei; ea investighează modul în care trebuie să ne purtăm faţă de noi înşine şi de ceilalţi oameni. ( S. Hestevold)

• Etica reprezintă investigaţia filozofică a principiilor care guvernează acţiunile umane în termeni precum bune/ rele, corecte/greşite. ( D. M. Borchert&D. Stewart)

• Etica reprezintă o disciplină a Artelor Liberale care evaluează conduita umană voluntară în măsura în care poate fi considerată drept corectă sau incorectă din perspectiva unor principii determinate. ( C. Christians )

• Etica se ocupă de indatoriri şi obligaţii. Spre deosebire de lege, care se ocupa mai mult de comportamentele obligatorii, etica se referă la comportamentele premise şi acceptabile. ( J. Black )

• Etica reprezintă procesul individual de luare a deciziei despre bine şi rau. ( F. Deaver ).

Probabil este corect să afirmăm că atât legile, cât şi standardele morale sunt impuse de către societate, dar convingerile noastre etice sunt în mare măsură interioare. Astfel creăm un tipar al comportamentului acceptabil şi putem descoperi faptul că standardele noastre personale le depăşesc pe cele ale comunităţilor noastre.

O cunoaştere bună a eticii le dă jurnaliştilor posibilitatea să recunoască o dilemă morală şi să o poată analiza, să-si poată dezvolta un sistem propriu de convingeri care mai întâi să-i ajute să ia deciziile dificile din punct de vedere moral, în ceea ce priveşte problemele profesionale, dar mai ales în viaţa privată, iar apoi să accepte convingerile celorlalţi

Administraţia, se regăseşte pretudindeni în toată complexitatea vieţii sociale, constituind una din cele mai utile activităţi umane. Noţiunea de administraţie provine de la latinescul ad minister- a servi pentru. În limba curentă a administra înseamna a conduce, a aranja, a dirija activităţi politice şi particulare.

Administraţia publică nu mai este componenta puterii executive, ci un corp profesional destinat realizării şi asigurării continuităţii serviciilor publice puse la dispoziţia cetăţenilor ţării.