Proiecte Strategice în Învățământul Superior

Motto: “Cum arată şcoala astăzi, aşa va arăta ţara mâine”

Introducere

Aderarea României la Uniunea Europeană constituie o prioritate politică majoră a întregii societăţi româneşti. În această perspectivă, întreaga abordare a problematicii învăţământului preuniversitar trebuie considerată prin implicaţiile dezvoltării educaţiei asupra procesului de aderare.

Universitatea Transilvania din Braşov este o instituţie de învăţământ superior de stat acreditată, înfiinţată pe baza Decretului nr. 175/1948 şi Decizia Ministerială nr. 263327/ 1948, cu denumirea Institutul de Silvicultură Braşov. Instituţia a dobândit denumirea actuală în baza Ordinului Ministerului Învăţământului şi Ştiinţei nr. 4894/ 23.03.1991.

Universitatea Transilvania din Braşov are misiunea de a asigura şi dezvolta resursele şi instrumentele necesare derulării proceselor de educaţie şi de cercetare ştiinţifică, la standarde de calitate ridicate, necesare asigurării competitivităţii în Spaţiul European al Învăţământului Superior şi al Cercetării definit prin Declaraţiile de la Bologna, Copenhaga şi Lisabona şi promovat prin complexul legislativ privind Strategia Naţională pentru Învăţământul Superior din România).

Pentru realizarea acestei misiuni, Planul Strategic al Universităţii, pentru perioada 2008-2012, cuprinde un set de obiective strategice, care permit formularea anuală a obiectivelor operaţionale:

Obiectiv strategic 1: Asigurarea calităţii activităţilor derulate în universitate pentru îndeplinirea referenţialelor de acreditare internaţională ;

Obiectiv strategic 2: Dezvoltarea cadrului, resurselor şi instrumentelor necesare pentru realizarea transferului de cunoaştere în spaţiul academic;

Obiectiv strategic 3: Consolidarea Universităţii Transilvania din Braşov ca entitate academică de referinţă în cercetarea ştiinţifică ;

Obiectiv Strategic 4: Valorificarea resurselor şi competenţelor din Universitatea Transilvania din Braşov prin transferul de cunoaştere către mediul exterior universităţii;

Obiectiv strategic 5: Asigurarea climatului academic necesar desfăşurării activităţilor universităţii;

Obiectiv strategic 6: Dezvoltarea cadrului de management instituţional necesar îndeplinirii obiectivelor propuse, printr-un parteneriat activ cu studenţii;

Obiectiv strategic 7: Asigurarea calităţii vieţii universitare a studenţilor.

Planul strategic s-a dezvoltat ţinând seama de misiunea universităţii, de situaţia identificată la nivelul facultăţilor şi al universităţii în ansamblu, de diversitatea ofertei educaţionale, de resursele umane şi materiale existente, precum şi de cerinţele etapei următoare. El este actualizat în baza următoarelor documente:

Declaraţia de la Bologna a miniştrilor educaţiei, 19 iunie 1999 precum şi de declaraţiile ulterioare ale Summit-urilor de la Praga, Berlin şi Bergen;

Legea privind Organizarea Studiilor Universitare (legea nr. 288/2004);

Legea privind Statutul Personalului Didactic (legea nr. 128/1997);

Legea privind Asigurării Calităţii în Învăţământul Superior (legea nr. 87/2006);

Metodologia de evaluare externă a ARACIS (2006);

Hotărârea de Guvern privind Organizarea şi Desfăşurarea Studiilor de Doctorat (HG 567/2005)

Strategia de dezvoltare a cercetării ştiinţifice din România (www.cncsis.ro).

Planul strategic şi planurile operaţionale anuale sunt cunoscute de întreaga comunitate academică din universitate şi sunt parte a web site-ului universităţii.

Cap 1 Proiecte de finanţare în învăţământul superior

Obiectivele strategice stabilite de către Comisia Europeana în anul 2002, în cadrul Consiliului European de la Barcelona, precum şi deciziile adoptate la nivel european în cadrul procesului Bologna au determinat accelerarea procesului de reformă a sistemului educaţional.

1.1 Mecanisme de finanţare a sistemului educaţional în Uniunea Europeana

Potrivit prevederilor Tratatului de constituire a Consiliului Europei, Uniunea Europeana trebuie sa contribuie la dezvoltarea calitativă a educaţiei prin încurajarea cooperării între statele membre, iar, dacă este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunilor acestora în vederea respectării responsabilităţilor pentru conţinutul organizării sistemului educaţional şi asigurării diversităţii culturale şi lingvistice. De asemenea, Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să accelereze cooperarea cu alte ţări şi organisme internaţionale competente în domeniul educaţiei,în particular cu Consiliul Europei.

În martie 2000, Consiliul European a stabilit drept ţintă transformarea Uniunii Europene, la nivelul anului 2010, în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă să asigure creşterea economică prin intermediul creării de locuri de muncă mai bune, precum şi o mare coeziune socială.

În realizarea acestui deziderat, Consililul European a invitat statele membre la o reflecţie generală despre obiectivele concrete ale sistemelor educaţionale şi la o creştere anuală substanţială pe locuitor a investiţiilor în capital uman.

Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să aloce resurse suficiente pentru realizarea obţinerii unui grad ridicat de eficienţă în domeniul educaţiei şi pregătirii profesionale.

Structura finanţării şi politicile practicate în domeniul învăţământului variază de la un stat la altul.

Uniunea Europeană a dezvoltat programe destinate să contribuie la dezvoltarea şi finanţarea sistemului educaţional şi de pregătire, care să ajute la atingerea obiectivelor stabilite prin strategia Lisabona.

Toate sursele de finanţare a învăţământului pot fi grupate în doua mari categorii, respectiv: surse publice şi surse private. Sursele publice provin de la autorităţile centrale, regionale şi locale, în timp ce sursele private provin de la studenţi şi organisme neguvernamentale.Importanţa relativă a fiecarui tip de sursă de finanţare, variază de la un stat la altul, mergând de la finanţarea totală a educatiei în ţări precum Danemarca, Finlanda şi Suedia, în timp ce în multe state membre taxele de studiu sunt suportate de către studenţi.