Propunere de politică publică în domeniul sănătății

Capitolul I

Prezentarea domeniului

Sanatatea reprezinta un concept complex cu cateva aspecte, ce cuprind dimensiunea emotionala, intelectuala, fizica, sociala si spirituala. Sanatatea inseamna mult mai mult decat absenta bolii. Ea este un proces ce contribuie la bunastare si echilibru.

Desi oamenii se pot orienta pe diferitele aspecte ale sanatatii, toate aceste dimensiuni sunt interrelationate. Efectele pozitive dobandite intr-o anumita directie tind sa se lege de alta dimensiune, iar influentele negative ce apar pe o dimensiune vor genera probabil probleme pentru celelalte.

Toate dimensiunile sanatatii sunt influentate, afectate chiar, de mai multi factori, care pot fi grupati in factori ai sistemului de ingrijire a sanatatii, factori ai mediului, factori genetici si factori ai stilului de viata.

Factorii stilului de viata sunt din multe privinte factorii cei mai influenti asupra sanatatii pe ansamblu. De asemenea, ei sunt factorii care pot fi cel mai bine tinuti sub control. Stilul de viata include seturi de conduita ce afecteaza in mod diferit zona de actiune sau viata unei persoane.

Componentele stilului de viata sunt stilul de lucru, stilul de recreere, stilul de distractie, stilul de comunicare, stilul de relationare, stilul de cunoastere, stilul de consum, stilul de alimentatie si stilul de ecologie.

Desi stilul de viata este complex, totusi acesta se situeaza sub controlul personal si este dictat de capacitatea de a alege in mod amplu fapt care poate fi un beneficiu asupra vietii si sanatatii persoanei.

1.1 Accesibilitatea la serviciile medicale

Accesul la sănătate depinde într-o mare măsură de factori externi sistemului de sănătate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economică, factori socio-culturali. Accesul la îngrijiri de sănătate este influenţat aproape în totalitate de organizarea sistemului sanitar.

Accesibilitatea la servicii de îngrijire medicală este determinata de convergenţa dintre oferta şi cererea de astfel de servicii, sau, altfel spus, disponibilitatea reală a facilităţilor de îngrijiri comparativ cu cererea bazată pe nevoia reală pentru sănătate. Disparităţile în accesul la îngrijiri apar din cel puţin patru motive: etnice sau rasiale; economice, aici incluzând costurile directe suportate de populaţie (co-plăţi, costuri legate de tratamente şi spitalizare) precum şi cele indirecte (cost transport, timpi de aşteptare); aşezare geografică inadecvată a facilităţilor de îngrijiri; calitatea inegală a serviciilor de acelaşi tip.

În România sunt evidenţiabile toate cele patru tipuri de inechităţi în accesul la serviciile de îngrijiri, ceea ce determină inechităţi în starea de sănătate a diferitelor grupuri de populaţie, a unor comunităţi din diferite zone geografice şi a grupurilor defavorizate economic. Aceste disparităţi se manifestă prin indicatori modeşti de bază ai stării de sănătate(speranţa de viaţă la naştere, mortalitatea infantilă, mortalitatea generală pe cauze de deces evitabile, grad de morbiditate, ani de viaţă în stare de sănătate), dar şi prin nivelul scăzut de informare privind factorii de risc şi de protecţie pentru sănătate sau sistemul de îngrijiri de sănătate şi pachetul de servicii de bază din România.

Populaţia arondată localităţilor din mediul rural fără medici de familie era de 145110 locuitori, reprezentând 1.48 % din totalul populaţiei din mediul rural din care:

- 85616 – populaţie înscrisă pe listele medicilor de familie din localităţi învecinate

- 35135 – populaţie asistată de cadre medii din dispensarele medicale care, datorită lipsei unui medic nu s-au putut constitui în cabinete medicale organizate conform OG nr. 124/1998.

- 24359 – populaţie neasistată nici de cadre medii

Numărul total de cabinete de medici de familie era în 2007 de 10.985, din care: - în mediul rural : 4.621 cabinete;

- în mediul urban : 6.364 cabinete.