Propunere de Politici Publice în Transporturi

1. Domeniul de elaborare a politicilor publice in TRANSPORTURI

Rețeaua de transport din România este destul de variată, această țară situându-se din acest punct de vedere la un nivel acceptabil față de celelalte țări. Transporturile sunt urbane în interiorul localitățiilor dar și interurbane.

În momentul de față în România nu există statistici oficiale cu privire la numărul persoanelor care folosesc autovehiculele proprietate personală, ci doar cele referitoare la traficul interurban și internațional. Astfel în anul 2008 s-au înregistrat un număr total de 384.515.000 călători, din aceștia 296.954.000, (77%) au călătorit pe cale rutieră, iar 78.252.000, (20%) au ales trenul ca mijloc de transport. Avionul a fost preferat de circa 9.077.000 persoane, restul pasagerilor preferând căile fluviale și maritime.

Prin aşezarea sa geografică, România reprezintă o zonă de intersecţie a mai multor magistrale de transport, care leagă nordul de sudul Europei şi vestul de estul acesteia. Pe de altă parte, reţeaua de transport din România asigură legătura între reţeaua de transport comunitară şi reţeaua de transport a statelor necomunitare vecine din Europa de est şi Asia.

România are stabilite liniile directoare ale căilor de comunicaţie de interes european şi naţional prin Legea nr.71/1996 privind aprobarea Planului Naţional de Amenajarea Teritoriului secţiunea I „Căi de comunicaţie”, ca suport al dezvoltării complexe şi durabile a teritoriului, inclusiv al dezvoltării regionale, reprezentând totodată contribuţia specifică a ţării noastre la dezvoltarea spaţiului european şi premiza înscrierii în dinamica dezvoltării economico-sociale europene.

Legea nr.71/1996 privind aprobarea Planului Naţional de Amenajarea Teritoriului secţiunea I „Căi de comunicaţie” defineşte bazele reţelei naţionale de căi de comunicaţie, identificând proiectele prioritare şi măsurile de armonizare necesare pentru dezvoltarea acesteia pe termen scurt, mediu şi lung, propune soluţii

care au în vedere stabilirea unor raporturi economice echilibrate în teritoriu urmărindu-se obiectivele însuşite la nivel european şi racordează reţeaua naţională majoră de căi de comunicaţie la cele 3 coridoare prioritare de transport europene şi pan-europene IV, VII şi IX care traversează teritoriul României, convenite în cadrul conferinţelor pan-europene de transporturi, ce asigură legătura Europei centrale şi de est cu nordul şi vestul Europei.

În următorii ani se preconizează investiții majore în infrastructura de transport prin modernizarea unor drumuri naționale și de interes local, dar și în construcția de autostrăzi. De asemenea se urmărește modernizarea căilor ferate și creșterea vitezei medii de circulație, care în prezent se află la un nivel scăzut față de alte țări europene, dar și construirea unor noi căii ferate, cum ar fi Vâlcele-Râmnicu Vâlcea aflată pe coridorul IV de transport european. Alte măsuri care urmează a fi luate pentru modernizarea infrastructurii românești o reprezintă construcția de noi aeroporturi (Ghimbav-Brașov, Galați-Brăila etc.) și mărirea capacităților celor existente. În domeniul transporturilor navale se va urmări creșterea traficului pe Dunăre.

1.1 Transportul rutier

România dispune de 81.693 kilometri de drum public. Aproape 60.000 de kilometri sunt de drum vechi și plin de gropi, iar 22.865 km au trecut printr-un proces de modernizare, cea mai mare parte cu îmbrăcăminți asfaltice de tip greu și mijlociu . Investițiile realizate nu garantează însă șoferilor o călătorie fără griji, pentru că jumătate dintre aceste suprafețe refăcute sunt deficitare și au durata de serviciu depășită.

Din totalul de drumuri, 16.600 sunt drumuri naționale, în jur de 35.000 km sunt drumuri județene și 29.843 km - drumuri comunale. Cele mai multe drumuri din România sunt de două benzi și doar 1.280 km dispun de patru benzi de circulație.

România ocupă locul 123 la capitolul calitate a drumurilor, într-un top realizat de Forumul Economic Mondial (FEM) . Înainte României apar țări ca Albania, Bulgaria, statele asiatice Kârgâzstan și Cambodgia și statele africane Burundi, Tanzania și Zambia.

Densitatea globală a drumurilor publice este de 33,3 km/100 km2. Această valoare este foarte scăzută prin comparaţie cu media Uniunea Europeană de 110km/100 km2, sugerând accesibilitate scăzută la reţeaua rutieră. Distribuţia drumurilor pe teritoriul ţării este în general uniformă, cu excepţia regiunii Bucureşti-Ilfov unde densitatea este mai mare.

România dispunea la începutul lui 2010 de 310 kilometri de autostradă. Înainte de decembrie 1989, sub conducere comunistă, s-au construit 113 km de autostradă, iar în perioada decembrie 1989 – decembrie 2009 s-au inaugurat 196 km. La 1 ianuarie 2010, în execuție se află tronsoane în lungime de aproximativ 185 km , din care 12 km ar putea fi recepționați până la sfârșitul anului.