Raportul de Drept Adminstrativ

1. Noţiunea de raport de drept administrativ

Acţionând în mediul social, normele de drept administrativ dau naştere la raporturi juridice de drept administrativ, atât în interiorul administraţiei, a mediului administrativ în general, dar şi între acest mediu şi societate, prin persoanele fizice şi juridice. Astfel iau naştere relaţii de natură să realizeze drepturi şi interese recunoscute de lege particularilor sau autorităţilor administrative. Practic, aceste relaţii a căror naştere şi desfăşurare se realizează sub incidenţa normelor de drept administrativ sunt raporturi de drept administrativ.

Definiţia raporturilor de drept administrativ dată de diferiţi autori, deşi exprimată diferit, în esenţă nu poate să se înscrie decât în definiţia clasică a unui raport juridic.

Astfel, “raporturile de drept administrativ sunt relaţiile sociale ce se formează în legătură cu organizarea şi exercitarea competenţei organelor administraţiei publice, relaţii sociale ce sunt supuse reglementării normelor dreptului administrativ”

Profesorul Paul Negulescu, referindu-se la raporturile juridice de drept public, în general din care fac parte şi raporturile de drept administrativ, le definea ca fiind “raporturi bazate pe ideea de dominaţiune şi comandament a statului şi pe obligaţiunea de supunere a individului”

Într-o altă definiţie “raporturile de drept administrativ sunt tocmai relaţiile sociale care au fost reglementate, direct sau indirect, adică prin intervenţia unor fapte juridice de către normele dreptului administrativ”

2. Trasaturile raportului de drept administrativ

Raporturile de drept administrativ se caracterizeaza prin doua trasaturi esentiale. In primul rand, unul dintre subiecte este intotdeauna un purtator al autoritatii publice, determinand, in conditiile legii, un anumit comportament din partea celuilalt subiect.

In al doilea rand, este vorba de raporturi de putere care apar in sfera reletiilor sociale, reglementate de dreptul administrativ.

Prima trasatura urmareste sa individualizeze raporturile de drept administrativ fata de raporturile de drept civil, in care pot intra si autoritati ale administratiei publice, autoritati publice sau structuri nestatale, in timp ce, prin cea de-a doua trasatura se urmareste delimitarea raporturilor de drept administrativ de celelalte raporturi de drept public

3. Clasificarea raporturilor de drept administrativ

În cadrul raporturilor de drept administrativ vom observa, în funcţie de poziţia subiectelor, a părţilor, o clasificare ce diferă de alte raporturi juridice aparţinând altor ramuri ale dreptului. Acest specific al raporturilor de drept administrativ, are la bază următoarele: autorităţile, organele, instituţiile, ce realizează funcţia administrativă a statului sunt deosebit de numeroase fiind situate pediferite trepte ierarhice, ceea ce face din ansamblul organelor administraţiei publice un adevărat sistem al organelor administraţiei. Între nivelurile sistemului există raporturi de drept administrativ care, potrivit competenţei atribuite fiecărui organ al administraţiei publice poate da naştere unor raporturi de subordonare, de colaborare sau de altă natură după cum vom avea prilejul să arătăm.

Baza acestor raporturi se află în Constituţie, în diverse legi organice sau ordinare sau chiar în acte normative ale Guvernului. Din analiza acestor dispoziţii legale vom desprinde o categorie de raporturi de subordonare, o altă categorie de raporturi de colaborare şi în sfârşit o categorie de raporturi de autoritate ierarhică.

a. Raporturi de drept administrativ de subordonare.

Această categorie de raporturi presupune un subiect subordonat celuilalt, întotdeauna subiectul faţă de care există subordonarea fiind o autoritate a administraţiei publice: subiectul subordonat fiind o persoană fizică, o persoană juridică de drept privat sau o persoană juridică de drept public căreia potrivit competenţelor atribuite i s-a rezervat o astfel de poziţie de subordonare.