Răspunderea Administrativă a Funcționarilor Publici

1 Introducere

Organizarea vietii în societate presupune respectarea de catre toti membrii ei a unor reguli de conduita. Încalcarea acestor reguli atrage dupa sine raspunderea celui vinovat. În functie de natura normelor încalcate, raspunderea va fi morala, juridica, politica s.a.

Raspunderea juridica reprezinta o forma a raspunderii sociale, particularizata prin faptul ca intervine în urma unei încalcari a normei de drept, adica savârsirea unui fapt ilicit, a unei conduite contrare reglementarilor legale.

În consecinta putem defini raspunderea juridica drept acea forma a raspunderii sociale ce consta în complexul drepturilor si obligatiilor conexe care, potrivit legii apar ca urmare a producerii unor fapte ilicite si care constituie cadrul în care se realizeaza sanctiunile juridice menite sa asigure restabilirea ordinii de drept.

În domeniul stiintei dreptului se contureaza distinctia dintre termenii de raspundere si responsabilitate. În primul rând, dreptul administrativ analizeaza responsabilitatea si raspunderea organelor administratiei de stat; în al doilea rând, dreptul administrativ analizeaza aceste fenomene în legatura cu functionarii publici si în al treilea rând se preocupa de cercetarea responsabilitatii cetatenilor fata de normele juridice, respectiv a raspunderii acestora în cazul încalcarii lor.

Pentru un functionar public caracterizat de un înalt spirit de responsabilitate nu exista o valoare mai importanta decât îndeplinirea sarcinilor impuse de functia sa. Acest tip de functionar este stapânit de un sentiment de vinovatie daca ceva n-ar fi în ordine cu activitatea sa.

Functionarul public caracterizat de responsabilitate sociala munceste bine si corect, întelegând ca acesta este felul lui de-a fi. Totodata în rândul functionarilor publici constiinciosi apare si tipul functionarului care se detaseaza de cele spuse anterior.

Abaterea si raspunderea juridica sunt institutii fundamentale ale dreptului, în general si ale fiecareia dintre ramurile de drept, menite a asigura conformitatea cu norma juridica a tuturor subiectilor carora se adreseaza, obligându-i, dupa caz, fie la îndeplinirea unor acte si fapte, cu valoare juridica, fie interzicându-le anumite acte si fapte care, daca ar fi savârsite, ar aduce atingerea unor valori sociale pe care statul si societatea, în ansamblul ei, au interesul de a le apara. Apararea acestor valori se face, înainte de toate, prin instituirea raspunderii juridice a celor vinovati de „atingerile” efective care privesc aceste valori sociale si, pe aceasta baza, aplicarea unor sanctiuni cu rol de a repara „raul produs”.

Dreptul, în ansamblul sau, este un drept unitar, chiar daca este structurat pe mai multe ramuri, între multe dintre ramurile sale exista numeroase zone de interferente care îsi vor pune amprenta si pe institutiile juridice la care ne referim – abaterea si raspunderea administrativa si sanctiunile administrative. Este si motivul pentru care apararea cu mai multa vigoare a domeniului ce constituie obiectul de reglementare al unei anumite ramuri de drept se face nu numai prin mijloacele (sanctiunile) specifice acelei ramuri, ci si prin interventia (în anumite conditii) si a mijloacelor ce tin de alte ramuri ale dreptului. În aceasta viziune, este de ordin principal faptul ca abaterea si raspunderea administrativa si, implicit sanctiunile administrative (care tin de dreptul administrativ) vor coexista si vor actiona nu numai independent , ci si împreuna cu abaterile si raspunderile si, desigur, cu sanctiunile specifice celorlalte ramuri ale dreptului.

Ca atare, abaterea si raspunderea administrativa si, implicit, sanctiunile administrative, pentru a fi mai bine întelese nu pot fi analizate numai ca institutii „pure”, ci si în legaturile lor organice cu celelalte forme ale abaterilor , raspunderilor si sanctiunilor juridice reglementate de normele ce apartin celorlalte ramuri de drept.

Unii autori, fac distinctie între notiunile de „raspundere” si „constrângere” în drept, în general, si în dreptul administrativ speta, considerând ca raspunderea, ca fenomen social juridic, deci si raspunderea din dreptul administrativ, are ca finalitate atât autoreglarea sistemului (subsistemului) social, cât si condamnarea, dezaprobarea faptei dereglatoare, în scopul corijarii atitudinii viitoare a autorului ei, formarii spiritului sau de responsabilitate, în timp ce, prin intermediul constrângerii se vizeaza numai functia de autoreglare a sistemului social.

În aceasta viziune se apreciaza ca unele masuri de constrângere administrativa intervin pentru a preveni savârsirea unor fapte antisociale, ca masuri de siguranta, iar altele numite sanctiuni de drept administrativ, intervin nu neaparat pentru ca s-a încalcat legea printr-o fapta ilicita, concretizând o tragere la raspundere juridica a unor subiecte, ci intervin pur si simplu în procesul pozitiv de aplicare a legii. Ca atare, se concluzioneaza: orice masura cu caracter sanctionator este, totodata, si o expresie a constrângerii administrative, dar nu orice sanctiune de drept administrativ este specifica dreptului administrativ.