Recenzie - societatea perfectă de John Kenneth Galbraith

Controversata lucrare a lui John Kenneth Galbraith, apărută în 1996, a stârnit numerose comentarii şi aprecieri critice atât din partea populaţiei cât şi din partea specialiştilor din domeniul social-economic. Subiectul cărţii a fost amplu discutat în momentul apariţiei, dupa cum a preconizat Galbraith în ultimul capitol al acesteia, dar se poate spune că teoria enunţată a stârnit interesul mai multor ţări chiar la mai mulţi ani după editare.

Întreaga lucrare poate fi considerată o perspectivă inovatoare pentru acea vreme, o încercare a lui Galbraith de a propune o societate perfectă atât din prismă economică, socială, cât şi politică.

Dar în loc de a da o definiţie clară a societăţii ideale, Galbraith expune în mod alternativ realitatea dezastruoasă în care trăieşte la momentul respectiv, cum aceasta a evoluat pe parcursul trecerii anilor şi mai apoi propune metode de tranziţie la idealul necesar.

Galbraith crede cu tărie că ideile sale sunt realizabile, şi demonstrează pe parcursul celor 18 capitole că diferenţa dintre societatea în care trăieşte şi perfecţiunea spre care tinde, poate fi redusă prin strategii reale, nu utopice.

Societatea perfectă pe care o propune Galbraith, aşa cum ar trebui ea să fie, este prezentată în opoziţie cu societatea deplorabilă plină de aspecte rele în care trăieşte, pentru că întotdeauna înainte de a şti ce e bine, trebuie să ştii ce e rău.

Cartea este structurată în 18 capitole, fiecare dintre acestea studiind amănunţit o anume concepţie din societate, analizând ce e rău şi propunând o ameliorare. Capitolele cărţii sunt:

1. Societatea perfectă

2. O privire generală

3. Era judecăţii generale

4. Argumentul social

5. O economie sănătoasă

6. Inflaţia

7. Deficitul

8. Distribuirea veniturilor şi a puterii

9. Rolul decisiv al educaţiei

10. Controlul: Principii de bază

11. Mediul

12. Migraţia

13. Autonomia puterii militare

14. Sindromul birocratic

15. Politica externă: Dimensiunea economică şi socială a acesteia

16. Săracii planetei I: Rolul modelator al istoriei

17. Săracii planetei II: Ce trebuie să facă o societate perfectă

18. Contextul politic

CAP 1

În primul capitol al cărţii „Societatea perfectă”, Galbraith vorbeşte despre subiectul cărţii, mai precis de ce a fost ea concepută şi cu ce scop. Se poate observa că autorul nu impune o anumită schimbare, un anumit ţel, ci doar propune câteva idei de ameliorare şi îmbunătăţire a societăţii, idei realizabile, aproape de perfecţiune. El defineşte societatea perfectă, identifică ceea ce trebuie schimbat în societatea în care el trăieşte şi foloseşte în general un ton calm şi nu autoritar.

Ideile pe care Galbraith le vede a fi realizabile şi nu neapărat perfecte, sunt utile întregii societăţi. El păstreaza ceea ce e bun în societate şi acuză doar starea deplorabilă a săracilor care în continuare sunt marginalizaţi în favoarea bogaţilor, care au o relativă influenţă asupra creşterii impozitelor.

Bogaţii sunt socotiţi a fi cei care conduc societatea din punct de vedere atât politic cât şi economic pentru că doar cei înstăriţi ajung la putere. Şi o dată ajunşi la guvernare, este evident că cei privilegiaţi vor promova propiile doctrine, acele legi care deservesc doar la propria lor bunăstare, intrând în conflict cu nevoile majorităţii, care bineînţeles este alcătuită din săraci.

Galbraith acuză aceste acţiuni, benefice doar pentru o anumită clasă socială, şi propune o cale de mijloc plauzibilă de a combate pe cei favorizaţi. Pentru că lipsa banilor este motivul principal al acestei prăpastii monetare, autorul recunoaşte că trebuie înlăturată total această prăpastie.

CAP 2

În al doilea capitol, intitulat „O privire generală”, Galbraith observă şi analizează amănunţit societatea americană, mai ales scena politică împărţită între liberali şi conservatori, care niciodată nu cădeau de acord asupra problemelor în discuţie, dând naştere de cele mai multe ori la alte conflicte.

În acest capitol societatea actuală apare dominată de pătura cea mai înaltă a populaţiei şi anume de bogaţi, urmată de oamenii cu venituri modeste şi apoi săracii. Numărul bogaţilor pare a fi în continuă creştere şi exercită o mai mare influenţă asupra vieţii politice, deoarece cei săraci nu votează. Majoritatea săracilor erau lipsiţi în mare măsură de voce politică, de aceea putem spune că exista o democraţie a celor înstăriţi.

Galbraith prezintă amănunţit situaţii din SUA privind apariţia Asigurărilor sociale şi medicale care au apărut greoi şi nu au fost la început, la mare căutare deoarece cei săraci erau interesaţi doar de muncă şi de beneficiile de pe urma acesteia. Această schimbare în plan economic urmărea o creştere a bunăstării statului şi o modificare a rolului guvernului.

CAP 3

În al treilea capitol, „Era judecăţii practice”, este aspru criticată definirea economiei din anii precedenţi. Galbraith prezintă economia ca o sursă de a produce bunuri, de a oferi servicii şi în final de a distribui veniturile rezultate în urma tranzacţiilor. În general firmele urmăreau producerea de bunuri necesare, dar o dată cu trecerea timpului, a intervenit diversitatea, şi prin intermediul publicitaţii se urmăreşte vânzarea a cât mai mult pentru maximizarea profitului personal în ceea ce priveşte conducătorii de firme.

O dată cu creşterea nivelului economic, s-au observat unele necesităţi:creşterea numărului de automobile a dus la construirea a mai multor autostrazi, datorită diversificării alimentaţiei a crescut preocuparea privind efectul nutritiv al acesteia. Se pune astfel problema modernizării economiei cu ajutorul guvernului, pentru a ajunge la un progres general continu. Totuşi apare în prim plan privatizarea şi se face simţită prezenţa ideilor practice, a unei judecăţi practice în detrimentul doctrinelor învechite. Majoritatea invenţiilor apărute în această perioadă aparţin în marea lor majoritate sistemului public, pentru că numai cei ce lucrează pentru stat au timp de cercetări şi muncesc în favoarea lui.

Galbraith subliniază în acest capitol faptul că, o societate perfectă trebuie să se bazeze pe cât mai multe iniţiative, strategii inoportune şi unice, diferite pentru fiecare caz în parte, pentru că dacă s-ar repeta întruna aceleaşi reguli, economia nu ar progresa, ci din contra, ar stagna.

CAP 4

În al patrulea capitol al acestei lucrări, intitulat „Argumentul social”, Galbraith aduce în discuţie tema inegalităţii în plan social, cu privire la discriminările de sex, rasă sau apartenenţă etnică. Este tratat cu atenţie subiectul bunăstării personale, pentru că în general, nicio persoană nu ar trebui să aiba neajunsuri, sau sa-i fie refuzat dreptul de a se afirma profesional.