Rolul administrației locale în aplicarea politicii europene de mediu

INTRODUCERE

Polemica referitoare la protecţia mediului a devenit un subiect de interes comunitar şi a prins contur din punct de vedere legislativ abia la începutul anilor ’70.

Au trecut peste trei decenii de când Uniunea Europeană a adoptat primul program de

acţiune pentru protecţia mediului. De la o abordare sectorială, europenii au trecut la elaborarea de strategii de dezvoltare durabilă, integrând mediul în toate componentele politicilor comunitare; Uniunea a adoptat peste 200 de acte legislative, a dezvoltat un sistem tot mai complex de instrumente, a promovat cercetarea şi inovarea tehnologică pentru a găsi tehnologii nepoluante, a dezvoltat eco-pieţe, a încercat să acţioneze la nivelul comportamentelor de consum şi de producţie (apreciate astăzi ca factor cheie determinant al degradării sistematice a mediului şi a ecosistemelor), s-a implicat activ în acţiunea la nivel global în direcţia reorientării politicilor

economice către o dezvoltare durabilă în toate ţările lumii.

Preocuparea pentru mediu dobândeşte un caracter distinct odată cu semnalarea, de către Clubul de la Roma, a diminuării resurselor naturale şi a deteriorării rapide a calităţii apei, aerului şi solului. Au trecut doi până la crearea politicii comunitare de mediu, în 1972 şi de aici la dezvoltarea acesteia ca una dintre cele mai importante politici comunitare. Importanţa sa nu este datorată anvergurii fondurilor alocate (care nu depăşesc fondurile de care dispun politica regională sau politica agricolă) ci faptului că politica de mediu a devenit politică orizontală a Uniunii Europene, aspectele de protecţie a mediului fiind considerente obligatorii ale celorlalte politici comunitare. Prin adoptarea strategiei dezvoltării durabile ca element principal al câmpului său de acţiune – adică prin preocuparea pentru natură ca moştenire şi resursă a generaţiilor viitoare politica de mediu este permanent conectată la tendinţele globale de protecţie a mediului, aşa cum apar ele în urma evenimentelor internaţionale precum summit-urile de la Rio (1992) şi Johanesburg (2002), a protocolului de la Kyoto, etc. În plus, această conectare la şi implicare în progresele internaţionale de mediu transformă Uniunea Europeană în

promotor global al dezvoltării durabile.

Prezenta lucrare analizează problematica mediului ca pe o componentă a strategiei europene de dezvoltare durabilă şi apoi prezintă elementele de bază ale Politicii Europene de Mediu (PEM), din perspectiva evoluţiei mai sus menţionate: dezvoltarea instituţională şi actorii comunitari ai politicii de mediu, obiectivele, sistemul instrumentelor PEM, În ultima parte a lucrarii ne vom opri asupra aspectelor relevante privind adoptarea acquis-ului de mediu în România.

BAZA LEGALA

Politica de mediu este concepută ca formă a politicii generale a statului, având ca sarcină stabilirea strategiilor, obiectivelor şi priorităţilor, metodelor şi mijloacelor implicate în

acţiunile desfăşurate pe plan naţional în scopul prevenirii şi combaterii poluării,a conservării şi dezvoltării durabile a mediului.

Reprezetând o politică specială(atât la nivel naţional cât şi inţernational),politica de mediu înseamnă în acelaşi timp şi evaluarea siţuatiilor reale ale mediului,constatarea influenţelor negative asupra mediului,stabilirea instituţionalizată a măsurilor necesare organelor statale în protejarea şi conservarea mediului,precum şi stabilirea sistemelor de sancţionare în caz de poluare şi a cuantumului sancţiunilor aplicabile.

Politica de mediu este strâns legată şi condiţionată de politica economică, administrative financiară şi legislativă, corelaţie ce se bazează pe o cointeresare naţională şi internaţională întrucat reprezintă deopotrivă relaţii teoretice şi relaţii practice concrete. Sarcinile politice de proţectie a mediului sunt diferite şi complexe, principala răspundere a politicii mediului revenind guvernelor fiecărei ţări precum şi autoritaţilor naţionale şi locale de specialitate.