Rolul Administrației Publice Locale

Anii ’80 şi începutul anilor ’90 sunt marcaţi de schimbări politice şi economice majore în majoritatea regiunilor lumii. Succesul economiilor de piaţă, eşecurile sistemelor centralizate bazate pe economia de comandă şi ineficienţa întreprinderilor de stat au învins rolul puternic al statului din economiile dominate de controlul public al statului. În acelaşi timp, abuzurile regimurilor autoritare au condus la căutarea unor forme de guvernare mai potrivite.

Aceste două modificări fundamentale, care caracterizează o mare parte a ţărilor lumii, au fost descrise ca”înfiinţarea pieţelor libere şi evoluţia către o guvernare democratică mai răspunzătoare”. Relaţiile dintre autorităţile publice locale şi cele centrale capătă noi dimensiuni. Intervin modificări ale responsabilităţilor ce revin fiecărui nivel. Autorităţile publice locale capătă noi responsabilităţi cărora trebuie să le facă faţă.

Modalitatea de relaţionare dintre cele două nivele de guvernare este stabilită prin cadrul legislativ adoptat de fiecare ţară. Astfel se realizează o opţiune pentru un anumit tip de stat al bunăstării şi pentru un mod anume de furnizare a serviciilor sociale. Atât în sistemele democratice, cât şi în cele în curs de democratizare, guvernarea îndeplineşte funcţiuni ca menţinerea securităţii, furnizarea serviciilor publice şi asigurarea unui tratament egal în faţa legii.

Contractul există la diverse nivele: constituţia defineşte principiile de bază ale contractului, legile naţionale şi subnaţionale şi procedurile oferind un cadru, şi contractul devine operaţional la nivel local”. Astfel, participarea cetăţenilor la guvernare se realizează sub aspectul definirii contractului, dar şi pentru a-l pune în aplicare şi a monitoriza respectarea drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin acest contract. România se înscrie şi ea în această categorie.

Începutul anilor ’90 a marcat începutul schimbărilor în societatea românească şi anume trecerea la democraţie şi de la economia centralizată la economia de piaţă. Această opţiune determină schimbarea relaţiilor dintre cetăţeni şi autorităţi în sensul unei participări a cetăţenilor la viaţa societăţii. În plus hotărârile care se adoptă trebuie să beneficieze de suport din partea acestora, ceea ce face cu atât mai necesară o consultare a populaţiei.

Populaţia este capabilă să-şi exprime opiniile prin vot şi să sancţioneze diverse hotărâri care afectează negative sau sunt percepute ca afectând negativ anumite grupuri sociale. Constituţia, ca formă de contract social, permite o mai largă implicare a cetăţenilor în viaţa comunităţii şi prevede consultarea cetăţenilor cu privire la hotărârile importante care privesc populaţia.

Administraţia publică , atât la nivel central, cât şi la nivel local este cea care pune în practică acest contract social. Având în vedere că România a optat pentru un stat al bunăstării descentralizat, administraţia publică locală capătă tot mai multe responsabilităţi şi pentru a beneficia de sprijinul populaţiei în punerea în aplicare a hotărârilor adoptate este absolut necesară nu doar consultarea cetăţenilor, ci şi implicarea acestora în procesul luării deciziilor şi al aplicării acestora.

Având în vedere evoluţia începută ne propunem o analiză a rolului administraţiei publice locale în furnizarea bunăstării sociale. Vor fi puse în discuţie aspecte legate de legislaţia în domeniu, relaţiile dintre autorităţile publice locale şi cele centrale, responsabilităţile autorităţilor locale în furnizarea serviciilor sociale.

1. Precizări conceptuale

Termenul de administraţie publică are în vedere atât acţiunea de gestionare a activităţilor unei comunităţi, cât şi instituţiile menite să realizeze această gestiune. La fel ca şi în alte state europene există şi în România o lege care reglementează activitatea funcţionarilor din aparatul administrativ central şi local, „Statutul funcţionarilor publici”.

Instituţiile publice care gestionează această activitate de gestionare a activităţii sunt reprezentate de autorităţi locale şi centrale. Autorităţile locale şi cele centrale sunt, în fapt, reprezentante ale comunităţii la nivele diferite. Desigur, problemele unei comunităţi sunt de diferite tipuri şi reclamă diverşi actori care conlucrează la rezolvarea lor.