Rolul și Eficiența Inspectiei Fiscale Realizată prin Ministerul Finantelor Publice și Unitățile Sale Teritoriale

1. Inspecţia fiscală

Inspecţia fiscală este definită ca fiind activitatea de verificare a unui contribuabil sub aspect fiscal. Acest lucru presupune, pe de-o parte verificarea declaraţiilor fiscale ale contribuabilului din punct de vedere al legalităţii şi corectitudinii acestora, precum si respectarea de către contribuabil a prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, iar pe de altă parte, verificarea sau stabilirea bazelor de impunere şi a eventualelor diferenţe privind obligaţiile de plată la buget, ce atrag dupa sine dobânzi şi penalităţi. Inspecţia fiscală este reglementată prin dispoziţiile art. 94 – art. 109 din Codul de procedură fiscală al României, cu modificările şi completările ulterioare.

Asa cum am precizat mai sus, spre deosebire de expresia ”inspectie fiscala”, expresie definita in Codul de procedura fiscala, nu exista o definitie a termenului de ”control fiscal”. Totusi, am putea asimila intelesul termenului ”control fiscal” cu expresia ”inspectie fiscala”, aceasta din urma, fiind, de fapt noua denumire a activitatii de control fiscal, terminologie instituita in legislatia fiscala odata cu aparitia Codului de procedura fiscal.

Întrucât activitatea de inspecţie fiscală (control fiscal) presupune mai multe tipuri de verificări, de la cele prin care organele fiscale realizează o activitate de documentare şi faptica a activităţii unui contribuabil şi până la controalele ce cuprind verificări ale întregii activităţi a unui contribuabil pe o anumită perioadă de timp sub aspectul unei sau al tuturor obligaţiilor fiscale, este necesară clasificarea activităţii de inspecţie fiscală în funcţie de obiectul acesteia, prin definirea formelor sale.

Astfel, Codul de procedură fiscală defineşte formele de inspecţie fiscală ca fiind: -inspecţia fiscală generală - ce reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată şi inspecţia fiscală parţială - ce reprezintă activitatea de verificare a unei sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioada de timp determinată; iar ca proceduri de control fiscal, Codul de procedura fiscală defineşte:

controlul inopinat - ce constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului şi

controlul încrucişat - ce consta în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul încrucişat poate fi şi inopinat.

Pentru mai multă rigurozitate în definirea şi clasificarea inspecţiei fiscale şi o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă activitatea de inspecţie fiscală, aceasta poate fi clasificată in funcţie de obiectul de verificare, astfel:

1. ”Inspecţia fiscală de impunere” - având ca scop verificarea unui contribuabil sub aspect fiscal în sensul că vor fi verificate sau stabilite bazele de impunere şi eventualele diferenţe privind obligaţiile de plată la buget, inclusiv dobânzile şi penalităţile de întârziere.

Astfel, în funcţie de obligaţiile fiscale ce pot fi verificate, inspecţia fiscală de impunere cuprinde:

a. inspecţia fiscală generală;

b. inspecţia fiscală parţială.

Ambele forme de inspecţie fiscală vor fi finalizate prin emiterea unei Decizii de impunere (în cazul în care se stabilesc diferenţe suplimentare faţă de cele declarate de contribuabil) sau prin emiterea unei Decizii de nemodificare a bazei de impunere (în situaţia în care în urma inspecţiei fiscale nu s-au stabilit diferenţe suplimentare faţă de cele declarate de contribuabil).

2. ”Inspecţia fiscală de documentare” - având ca scop verificarea contribuabilului sub forma unei documentări, realizată, în general, ca urmare a unei sesizări sau solicitări din partea altei instituţii, privind o tema punctuală, faptică, concretă. ”Inspectia fiscală de documentare” va cuprinde:

a. controlul inopinat;

b. controlul încrucişat.

Ambele forme de inspecţie fiscală de documentare vor fi finalizate prin încheierea unui proces-verbal ce va cuprinde rezultatele constatărilor verificării dar şi prejudiciul estimat, în situaţia în care se constată încălcarea prevederilor fiscale din partea contribuabilului, iar prin aceasta prejudicierea bugetului de stat. În baza procesului-verbal ce va cuprinde prejudiciul estimat, organele fiscale care au realizat inspecţia fiscală de documentare vor face propuneri pentru iniţierea unei inspecţii fiscale de impunere, prin care se va emite Decizia de impunere, ce constituie titlu de creanţă şi atestă obligaţia de plată a contribuabilului către bugetul de stat. De asemenea, în cazul în care prejudiciul produs bugetului de stat este realizat ca urmare a săvârşirii unei fapte de natură penală, procesul-verbal încheiat va fi înaintat şi organelor de urmărire penală pentru continuarea cercetărilor sub aspect penal.

Ca şi competenţe în realizarea inspecţiei fiscale, în funcţie de cele două forme ale inspecţiei fiscale prezentate mai sus, putem preciza că ”inspecţia fiscală de impunere” va fi exercitată doar de catre Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF), prin organele sale de specialitate, respectiv direcţiile cu atribuţii de inspecţie fiscală, iar ”inspecţia fiscală de documentare” va putea fi realizată atât de către direcţiile cu atribuţii de inspecţie fiscală din cadrul ANAF, cât şi de Garda Financiară, autoritate distinctă în cadrul ANAF, ce are ca principal scop desfăşurarea controalelor inopinate, deci a inspecţiei fiscale de documentare. Astfel rolul inspecţiei fiscale reiese pregnant în evidenţă în toate fazele proceselor de producţie,începând de la activităţile de proiectare,contractare şi până la finalizarea acestora şi înregistrarea rezultatelor obţinute.

Eficienţa inspecţiei fiscale ţine în mare măsură de tehnicile şi procedurile de control, de mijloacele normativ-juridice sau de modalităţile de recuperare a veniturilor fiscale, constatate în urma acţiunilor de control ca fiind sustrase de la plată şi care constituie venit la bugetul de stat.