Sărăcia

1. Saracia

= INTRODUCERE =

Saracia reprezinta lipsa de mijloace financiare necesare unui trai adecvat in raport cu standardele colectivitatii. Saracia absoluta semnifica situatie in care venitul banesc al unei persoane este prea mic pentru a-l mentine in viata si sanatos. Saracia relativa semnifica situatia in care standardul de viata al unei persoane este substantial diferit de nivelul societatii in care traieste, astfel incat nu poate participa la o viata normala. Saracia subiectiva semnifica acele venituri mai mici decat cele apreciate ca necesare pentru acoperirea propriilor nevoi.1

Pentru a caracteriza si studia saracia se utilizeaza urmatoarele variabile:

- Nivelul tuturor veniturilor;

- Sistemul de distribuire a veniturilor;

- Nivelul si tipul transferurilor realizate de stat prin sistemul de protectie sociala.2

Institutul de Cercetari Stiintifice in domeniul Muncii si Protectiei sociale din Romania propune evaluarea minimului de trai cu ajutorul urmatoarelor concepte:

- Nivelul minim de trai: satisfacerea acelor trebuinte minime ale omului, care sa poate asigura un trai compatibil cu demnitatea umana, respectiv un nivel de trai decent. Este caracteristica determinanta a conceptului de saracie si este, in fond, chiar pragul de saracie.

- Pragul de saracie: reprezinta un nivel foarte redus al consumului, care asigura posibilitati pentru satisfacerea unor necesitati de baza si este suficient pentru a trai de la o luna la alta.

- Nivelul de subzistenta: satisfacerea acelor trebuinte minime ale omului care sa ii asigure supravietuirea intr-o perioada relativ scurta. Aceasta notiune este foarte aproape de subnutritie, de conditiile de locuit inghesuite si nesanatoase, de imbracamintea si conditiile culturale total rupte de normele societatii etc.

- Nivelul minim social: ofera posibilitatea unei mai bune incadrari in normele societatii, fiind o stacheta mai inalta de satisfacere a trebuintelor.3

Starea de saracie nu presupune existenta unei singure privatiuni, de cele mai multe ori fiind vorba de un cumul de lipsuri: lipsa unui loc de munca, imbracaminte uzata sau inadecvata sezonului, hrana insuficienta sau prea putin diversificata, studii inferioare si imposibilitatea continuarii sau reluarii

lor etc. La acestea se adauga un cumul de probleme carora cel in cauza nu reuseste sa le faca fata: utilizarea „la limita” a banilor sau acumularea de datorii, probleme de sanatate, imposibilitatea platirii studiilor pentru copii, sentimentul de jena sau impresia de „excludere” din societate, evadarea in bautura etc.4

Conceptul de cultura a saraciei a fost propus de antropologul Oscar Lewis in 1961, fiind definit ca „situatia in care isi dezvolta un sistem propriu de valori si norme de comportament, care se perpetueaza din generatie in generatie”(apud Stralen, 1996, p. 33).

Valorificand ideile lui Lewis si ale altor autori, am putea formula urmatoarele caracteristici principale ale culturii saraciei:

- Probleme financiare (lipsa rezervelor financiare si a creditelor);

- Izolarea sau auto-izolarea saracilor de restul comunitatii – datorita scaderii frecventei contractelor sociale (perioade indelungate de somaj, lipsa resurselor);

- Apatie, fatalism, sentiment de neajutorare si ineficienta personala, lipsa aspiratiilor personale;

- Perspectiva temporala limitata, viata traita de pe o zi pe alta, putine planuri de viitor;

- Integrare socio-culturala defectuasa;

- Relatii personale si familiale specifice.5

Comparaţiile internaţionale bazate pe indicatorul de măsurare a sărăciei relative nu identifică diferenţele dintre standardele de viaţă ci diferenţele de inegalitate. Unul dintre aspectele cele mai importante asupra căruia atragem atenţia se referă la utilizarea indicatorului de măsurare a sărăciei relative în comparaţii internaţionale. După cum se arată în Tabelul 1, comparaţiile internaţionale bazate pe sărăcia relativă nu sunt informative referitor la “ierarhia” ţărilor în ceea ce priveste standardul de viaţă. Tabelul arată că România are valori similare cu cele ale Regatului Unit şi se situează mai bine decât Irlanda, Spania sau Polonia. În acelaşi timp, Ungaria este clasată mai aproape de Franţa şi Suedia şi are o rată a sărăciei mai scăzută decât cea a Belgiei. Acest rezultat reprezintă încă odată o reflectare a faptului că sărăcia relativă măsoară de fapt nivelurile de inegalitate şi nu bunăstarea populaţiei.6