Serviciul Public de Alimentare cu Apă și Canalizare din Torino

Capitolul 1. Stadiul cercetărilor în literatura de specialitate privind serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare

Jelle Van Damme a descris ameninţările provocate de alimentarea cu apă la adresa mediului înconjurător din ţările în curs de dezvoltare. În articolul “Strategii pentru Sistemele de alimentare cu apă din ţările aflate în dezvoltare” , publicat online în data de 29 aprilie 2008, autorul consideră că printre problemele majore de alimentare cu apă în ţările în curs de dezvoltare sunt: lipsa personalului calificat, managementul inadecvat şi resursele financiare limitate.

Personalul calificat nu este doar deficitar în multe dintre agenţiile de apă, dar şi în ministere, agenţii de sănătate şi organizaţii comunitare. Exploatarea şi întreţinerea, controlul calităţii şi de colectare a veniturilor lasă mult de dorit. De asemenea, resursele limitate sau insuficiente pentru rezolvarea problemelor zilnice pun sub semnul întrebării investiţiile viitoare.

Aceste situaţii diferă considerabil de la regiune la regiune. Mai multe ţări ar putea avea forţă de muncă disponibilă, dar să le lipsească fondurile, alţii pot avea fonduri ample, dar şi un deficit de oameni instruiţi, problemele de gestionare apar, însă, peste tot.

După părerea sa, introducerea unor practici de reutilizare a apei reprezintă o opţiune serioasă pentru economisirea resurselor şi protecţia mediului, dar apa tratată pentru refolosire nu ar trebui destinată pentru consum, nici pentru irigarea culturilor de plante care se vor consuma crude.

Elvira di Ferrante analizează în articolul său, “Cooperarea în cercetarea calităţii apei din Uniunea Europeană” , apărut la Bruxelles în 2006, modul în care ţările din U.E. sunt pregătite să conserve o resursă importantă a mediului înconjurător, apa.

Uniunea Europeană, prin politica de mediu, obligă ţările membre să efectueze investigaţii în laboratoare pentru controlul calităţii apei din sistemele de alimentare cu apă. Există programe de cercetare planificate şi sponsorizate de către Comisia Europeană şi realizate de către Centrul Comun de Cercetare. Instituţiile de cercetare din ţările membre colaborează pentru buna înţelegere a problemelor în ceea ce priveşte prezenţa poluanţilor în apă şi efectele lor asupra sănătăţii populaţiei şi a mediului.

P.J. Verkerk şi S.G. Bos analizat problemele Olandei cu privire la alimentarea cu apă potabilă expuse în cadrul “Politicii naţionale pentru controlul accidentelor din alimentarea cu apă” , lansată de către Ministerul sănătăţii şi protecţiei mediului.

Din cauza problemelor generate de holeră, în Ţările de Jos, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a pus problema controlării calităţii apei şi au fost înfiinţate sistemele publice de apă potabilă. În această etapă a fost posibilă selectarea resurselor de apă nepoluată pentru alimentarea locuitorilor. De atunci, oamenii au avut mereu încredere în calitatea apei pe care o beau.

Autorii apreciază că în zilele noastre, devine tot mai dificil pentru companiile de apă să nu trădeze această încredere, din cauza creşterii poluării apelor subterane şi de suprafaţă, precum şi a limitărilor tehnice în cadrul purificării apei. În încercările noastre de a elimina sau reduce constituenţii poluanţi din apă, alţii, mai periculoşi, pot pătrunde în compoziţia sa.

În concluzie, aceştia remarcă importanţa realizării faptului că în ciuda cunoştinţelor noastre cu privire la purificarea apei este bine să ne bazăm pe resursele de apă naturală, netratată. Situaţia geografică a Ţărilor de Jos aflate în aproprierea Deltei Rinului nu face uşor de continuat o asemenea politică. Cooperarea internaţională cu privire la curăţarea acestor bazine ale răurilor şi fluviilor este o primă condiţie pentru continuarea alimentării cu apă potabilă.

J.R. Millette, R.L. Boone, M.T. Rosenthal, L.J. Mccabe au atras atenţia în cadrul articolului , “Necesitatea controlului fibrelor de azbest în sistemul de alimentare cu apă” , publicat la Agenţia de protecţie a mediului în S.U.A. din Cincinnati, Ohio asupra efectelor devastatoare pe care le are prezenţa azbestului în conductele ce transportă apa potabilă.

Studiile au arătat că azbestul este un agent cancerigen pentru oameni. Deoarece mulţi oameni au inhalat şi înghiţit fibre de azbest, plămânii şi stomacul le-au fost afectate. Statistica afirmă că 1 din 1000 de lucrători care au fost expuşi acestor riscuri a suferit de cancer al tractului gastro-intestinal şi a murit. Un studiu biologic realizat la un animal a arătat că apariţia unei tumori este legată de ingestia de materiale ce conţin azbest, dar, rezultatele a altor 7 studii făcute asupra modului de hrană al animalelor au fost neconcludente în această privinţă.

O legătură statistică semnificativă s-a stabilit între cancerul de plămân şi de stomac la bărbaţi şi cancerul peritoneal, biliar şi esofagian la femei şi prezenţa azbestului în apa potabilă. Alt studiu a arătat aceeaşi legătură cauzală între cancerul de plămân şi stomac la bărbaţi şi cel pancreatic la femei şi prezenţa fibrelor de azbest în apa potabilă, dar, este posibil ca expunerea profesională a făcut dificilă concluzionarea acestui studiu.