Sistemul Instituțional al Uniunii Europene

Capitolul 1. Instituţiile Uniunii Europene – caracterizare generală

1.1. Scurt istoric

Uniunea Europeană este forma cea mai actuală a construcţiei comunitare, care a început în anul 1952 , odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Paris privind Comunitatea Europeană. În acel moment Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda au semnat Tratatul de constituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului.

Ideea de Europă unită s-a dezvoltat cu amploare după cel de-al doilea război mondial, când în lume se conturau două mari puteri: SUA şi URSS. Acest lucru s-a realizat prin intermediul planului Marshall de dezvoltare a Europei după cel de-al doilea război mondial.

Precursorii Uniunii Europene sunt consideraţi a fi:

- BENELUX;

- Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (OECE);

- Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO);

- Comunitatea Economică Europeană (CEE);

- Comunitatea Europeană de Energie Atomică (CEEA sau EURATOM).

Benelux presupune acordul celor trei state semnatare Belgia, Olanda, Luxemburg în anul 1943 de a-şi uni economiile într-o singură piaţă. În 1944 aceleaşi ţări au semnat un acord de intregrare vamală prin care se urmărea libertatea comercială totală între cele trei state semnatare, eliminarea taxelor vamale şi omogenizarea acestora aplicate statelor terţe.

Organizaţia Europeană de Cooperare Economică (OECE) a fost creată în 1948 ca un birou statistic ce coordona distribuirea ajutorului american în Europa. Ulterior, în 1950 a fost creată şi Uniunea Europeană de Plăţi ce colabora cu Organizaţia Europeană de Cooperare Economică contribuind la redresarea comerţului exterior şi o mai bună cooperare între ţările europene. În 1958 Uniunea Europeană de Plăţi a fost desfiinţată urmând ca în 1961 Organizaţia Europeană de Cooperare Economică să se transforme în Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică ce avea ca obiectiv promovarea cooperării internaţionale între ţările industrializate.

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică a moştenit de la Organizaţia Europeană de Cooperare Economică cinci instituţii:

- un consiliu, format din ambasadorii statelor membre;

- un comitet executiv;

- un secretariat internaţional;

- delegaţii permanente ale ţărilor membre;

- comitete şi grupuri de lucru pe specialităţi, câte unul pentru fiecare domeniu de interes.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) este o formă de cooperare la nivel european pentru cărbune şi oţel. Obiectivul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului este administrarea în comun de către Franţa şi Germania a producţiei de cărbune şi oţel, astfel creându-se o piaţă fără bariere vamale pentru cele două ţări. Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Paris în anul 1952, Belgia, Italia, Olanda, Luxemburg au devenit şi ele interesate de rezolvarea în comun a problemei cărbunelui şi oţelului.

Odată cu problema administrării în comun a cărbunelui şi oţelului are loc şi începerea existenţei primelor comunităţi europene. Astfel, prin Tratatul de la Paris guvernele celor şase state semnatare cedau puterile lor în materie de cărbune şi oţel celor patru instituţii:

- Înalta Autoritate, organ executiv, cu sediul la Luxemburg; ea realiza obiectivele Tratatului prin decizii, recomandări sau avize.

- Consiliul de Miniştri, organism colegial cu caracter politic; era organ executiv, emitea avize de conformitate, urmărea armonizarea activităţii Înaltei Autorităţi.

- Adunarea Parlamentară era alcătuită din 78 de membri delegaţi de parlamentele naţionale şi avea rolul de a controla Înalta Autoritate.

- Curtea de Justiţie avea ca sarcină principală asigurarea ordinii judiciare prin interpretarea şi implementarea Tratatului .

Comunitatea Economică Europeană (CEE) a fost creată în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Roma în anul 1958 şi avea ca obiectiv realizarea pieţei comune între cele şase state fondatoare ale Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Misiunile Comunităţii Economice Europene erau realizate de aceleaşi patru instituţii supranaţionale. Odată cu Tratatul de la Bruxelles din 1965 au fost create şi executivele comunităţilor europene şi anume: Consiliul şi Comisia.