Șomajul - Realitatea Vieții Sociale

INTRODUCERE

Lucrarea ’’Şomajul –realitatea vieţii sociale’’ se adresează celor interesaţi de probelmatica şomajului - studenţi, cursanţi ai facultăţii sau angajaţi ce îşi desfăşoară activitatea în domeniul ocupării forţei de muncă.

Şomajul este unul din fenomenele negative care se manifestă cu mare intensitate în perioada de tranziţie. Este un fenomen inerent, întâlnit în orice economie, în ţara noastră, în contextul transformărilor pe care le-a implicat reforma, proporţiile şomajului au atins cote ridicate.

În lucrarea de faţă se prezintă principalele cauze ale şomajului contemporan, costurile sociale, impactul economic şi social, evoluţia şomajului în România etc.

Lucrarea abordează modalitatea în care ţara noastră a încercat să facă faţă acestui flagel, care sunt politicile adoptate, intituţiile implicate în aplicarea acestora, tendinţa generală a şomajului.

În ultimii ani evoluţiile înregistrate pe piaţa muncii au atins parametrii de normalitate ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că şomajul a fost gestionat eficient în condiţiile evoluţiei socio-economice din România şi devine un fenomen ţinut sub control.

1.CONSIDERATII GENERALE

1.1.Defintii.Caracteristici

Somajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate care afectează economiile tuturor ţărilor. Noţiunea de şomaj provine de la cuvantul “chomage” din limba franceză, la rândul sau preluat din limba greacă “cauma” care însemnă “căldura mare” din cauza căreia se întrerupea orice activitate. Somajul se poate caracteriza ca o stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă. Şomeri sunt toţi acei apţi de muncă, dar care nu găsesc de lucru şi care pot fi angajaţi, parţial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării economice. Ei reprezintă, un surplus de forţă de muncă, în raport cu numărul, celor angajaţi, în condiţii de rentabilitate impuse de economia de piaţă. Şomajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începând cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, cand întreprinderile industriale îşi micşorau producţia şi, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori, care deveneau şomeri. Dicţionarul explicativ îl defineşte ca un fenomen economic caracteristic societăţii capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariaţi rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă. Este o stare negativă a economiei care constă în nefolosirea unei părţi din forţa de muncă salariată.

Şomajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte:

a.Nivelul şomajului care se determină în funcţie de doi indicatori, şi anume: masa şomajului şi rata şomajului.

Masa şomajului constă în numărul persoanelor care, la un moment dat întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în categoria şomerilor. Altfel spus, ea reprezintă populaţia activă disponibilă, respectiv acea forţă de muncă neocupată.

Rata şomajului, ca mărime relativă a fenomenului, se calculează ca raport procentual între masa şomajului (numărul mediu al şomerilor) şi unul din parametrii de referinţă ai acestuia. Astfel de parametri sunt: populaţia activă, populaţia activă disponibilă, forţa de muncă (populaţia ocupată plus şomajul), populaţia ocupată, populaţia ocupată ca salariaţi.

Se pare că cel mai concludent raport de exprimare a ratei şomajului este cel în care se foloseşte ca numitor fie forţa de muncă, fie populaţia activă disponibilă.

b.Intensitatea şomajului este o altă caracteristică a fenomenului şomaj. În funcţie de aceasta se poate distinge: şomajul total, care presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităţii; şomajul parţial, care constă în diminuarea activităţii unei persoane, în special prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală, concomitent cu scăderea remunerării; şomajul deghizat, specific mai ales ţărilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparentă cu productivitate mică.

c.Un alt element este durata şomajului sau perioada de şomaj din momentul pierderii locului de muncă până la reluarea activităţii. Nu există o durată a şomajului definită prin lege, dar în numeroase ţări există reglementări ale perioadei pentru care se plăteşte indemnizaţie de şomaj. Această perioadă are o tendinţă de creştere, atingând până la 18-24 de luni.