State cu regim parlamentar în Uniunea Europeană

SISTEMUL PARLAMENTAR

- Regimul parlamentar acordă o însemnătate considerabilă Parlamentului, care devine de fapt adevăratul forum politic de guvernare. Guvernul - condus de un prim-ministru eficient şi cu largi puteri - este obligat să dea socoteală Parlamentului, care îi poate retrage oricând încrederea fără prea mari dificultăţi, în condiţiile în care apreciază că nu îşi îndeplineşte mandatul.

- Exista un dualism al executivului, ai carui poli sunt seful statului si Guvernul

- Preşedintele Republicii are o putere mai mult simbolică, având atribuţii de reprezentare şi protocol, în comparaţie cu poziţia proeminentă a primului ministru. Preşedintele Republicii poate acţiona însă cu succes în situaţii de criză, în care el este de fapt cel ce va conferi mandatul viitorului premier; o asemenea opţiune neputând fi făcută însă discreţionar, deoarece Preşedintele poate recurge la o anumită nominalizare numai după ce are girul forţelor politice şi se va confrunta cu acestea.

- Seful statului este iresponsabil din punct de vedere politic. Acest fapt se sprijina pe regula contrasemnarii actelor sefului statului de catre ministri, fapt care are ca efect transferul raspunderii de la Presedinte la ministri. Astfel, Parlamentul va putea sanctiona ministrul, dar nu si pe autorul real al actului. Inexistenta responabilitatii politice a sefului statului face ca acesta sa fie elementul fix al Executivului.

- Sistemul parlamentar implică o colaborare strânsă între Legislativ şi Executiv pentru că însăşi existenţa Guvernului este asigurată de o majoritate de parlamentari suficientă pentru a aproba politicile propuse de Guvern.

- In parlamentarism alegerile sunt unice pentru că electorii votează pentru un Parlament care realizează ulterior Guvernul.

- In parlamentarism şeful Guvernului poate convoca oricând alegerile.

- In regimul parlamentar şeful Guvernului ca lider al majorităţii parlamentare este în acelaşi timp şi liderul partidului majoritar la nivel naţional, astfel încât el constituie o curea de transmisie între acesta şi Guvern.

- Regimul parlamentar poate fi la rindul sau monist sau dualist, in functie de rolul sefului statului in cadrul Executivului. Regimul parlamentar dualist*, dezvoltat sub domnia dinastiei de Orleans (1830-1848) se caracterizeaza prin interventia activa a sefului statului in viata politica. In acest regim, ministri sunt alesi liber de seful statului, ceea ce face ca acestia sa raspunda politic atit fata de sefului statului, cit si fata de legislativ.

In regimul parlamentar monist seful statului joaca un rol mult mai putin important in raport cu Guvernul. In acest regim Guvernul raspunde doar in fata Parlamentului.

Regimul parlamentar monist poate sa evolueze fie spre preponderenta Executivului, fie spre cea a Legislativului.

In primul caz responsabilitatea guvernamentala este doar teoretica, avind in vedere ca prin dreptul pe care primul-ministru il are de a dizolva Camera secunda, majoritatea este totdeauna de partea Guvernului.

Regimul parlamentar monist cu preponderenta legislativului presupune un climat politic diferit, in care incapacitatea constituirii unei majoritati nete face ca Executivul sa fie instabil si subordonat Parlamentului, in timp ce responsabilitatea ministeriala se agraveaza.

Acest regim este cunoscut si sub numele de “regim de adunare”. Reactia la acest model a aparut in doctrina prin formularea teoriei “parlamentului rationalizat”, care urmareste rationalizarea atributiilor forului legislativ si restabilirea echilibrului intre acesta si Executiv.

Guvernele în regim parlamentar au fost supuse şi criticilor. Astfel, s-a spus că:

- Le lipseşte stabilitatea şi eficienţa datorită faptului că primul-ministru şi guvernul depind de votul Parlamentului care îi poate înlocui oricând.

- Dau dovadă de lipsă de omogenitate şi de cooperare în cazul guvernelor de coaliţie, care pot duce la politici lipsite de coerenţă şi care să fie folosite pentru a satisface cererile particulare ale diverşilor membri ai coaliţiei.