Stategie transport Municipiul Botoșani

Capitolul 1. Noţiuni generale

1.1. Noţiunea de serviciu public

Serviciile pot fi considerate „ocupaţii” ale unor persoane, „funcţii”, „acţiuni” sau „munci prestate în interesul cuiva”, „organisme” sau subdiviziuni ce fac parte dintr-un ansamblu administrativ sau economic. Conceptul de serviciu public a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea, atunci când intervenţiile statului s-au accentuat în domenii precum: transport, sănătate, educaţie. Serviciul public este o noţiune juridică ce are drept consecinţă aplicarea regulii de drept specifice şi derogatorii dreptului comun: „regimul serviciului public” condensează şi rezumă specificul dreptului administrativ .

Serviciul public este acel organism administrativ înfiinţat prin lege sau pe baza legii, de către stat, judeţ, oraş sau comună pentru satisfacerea în mod continuu a unor interese specifice ale membrilor colectivităţii.

Serviciul public reprezintă principala activitate a administraţiei prin care se urmăreşte satisfacerea intereselor generale comunitare în conformitate cu nevoile cetăţenilor. Se consideră că doar administraţia poate satisface în mod corespunzător nevoile cetăţenilor, activităţile serviciilor publice având caracter obligatoriu în general, aşa cum sunt, de exemplu, serviciile asigurate de primării.

Chiar dacă serviciile ar trebui furnizate doar de manieră publică, acestea pot fi realizate şi de un particular, dar păstrează anumite caracteristici care îl diferenţiază de cel organizat în administraţia publică. Astfel, în literatura de specialitate, se dau ca exemplu societăţile particulare, care, exploatând o linie de cale ferată, sau o linie de tramvai, alcătuiesc servicii publice, deoarece satisfac cerinţe generale. Funcţionarea acestor servicii nu poate fi întreruptă deoarece periclitează transportul persoanelor şi al mărfurilor.

În concluzie, pentru satisfacerea unor interese generale ale membrilor societăţii, statul, judeţul, oraşul şi comuna, care sunt titularii dreptului de proprietate asupra bunurilor ce alcătuiesc proprietatea publică şi privată a acestora, afectează o parte din această proprietate unor servicii publice menite să satisfacă interesele de natură economico-socială, ale membrilor, societăţii publice dotate cu patrimoniul necesar şi cu personalitate juridică, ele sunt ceea ce azi se numesc regii autonome, cu precizarea că doar unele dintre acestea întrunesc trăsăturile serviciului public, celelalte având caracter comercial.

Trăsăturile serviciului public

Trăsăturile caracteristice ale serviciului public rezultă din conceptul acestuia şi sunt următoarele:

a) realizează o activitate de utilitate socială, pentru public;

b) se află în raport juridic permanent şi sub controlul autorităţii administrative care 1-a înfiinţat şi organizat;

c) furnizează bunuri sau prestaţii de servicii în mod impersonal, comunităţii în general;

d) este supus unui regim juridic, reglementat de principii ale dreptului public în sensul că acţionează cu scopul de a satisface interesele generale pentru care a fost înfiinţat;

e) spre deosebire de întreprinderile particulare, serviciului public poate funcţiona chiar dacă nu este rentabil, astfel încât multe servicii publice sunt gratuite.

Principiile de organizare şi funcţionare a serviciilor publice

În scopul satisfacerii raţionale şi eficiente a intereselor comunităţii, în statul democratic este necesar ca activitatea serviciului public să se călăuzească după o serie de principii .

a) Un prim principiu este cel al evoluţiei, care exprimă necesitatea ca serviciul public să fie permanent în concordanţă cu cerinţele dinamicii vieţii sociale. Într-adevăr, unele cerinţe pot să apară iar altele să dispară. De asemenea, interesul general poate să impună o amplificare sau diminuare a mijloacelor utilizate pentru satisfacerea cerinţelor sociale. De aici decurge şi regula posibilităţii de a modifica regimul juridic al serviciului public dacă cerinţele interesului general impun modificarea organizării serviciului public şi această modificare este legală.

b) Un alt principiu este cel al continuităţii , deoarece o cerinţă publică recunoscută prin norme juridice nu poate fi satisfăcută cu intermitenţă. Serviciul public satisface un interes general, imperios pentru populaţie. Teoretic este cel mai important principiu al serviciului public, care decurge din permanenţa statului precum şi din necesitatea asigurării nevoilor de interes general fără întreruperi. Acest principiu nu trebuie absolutizat considerând că, serviciul public, odată înfiinţat este veşnic. Dacă interesul public nu-l mai justifică, poate fi desfiinţat.

c) Un alt principiu deosebit de important este cel al egalităţii, în sensul că nu se pot face diferenţieri între categoriile de persoane în raporturile acestora cu un serviciu public. Beneficiarii pot cere ca serviciul să furnizeze aceleaşi prestaţii fiecăruia dintre ei. Aceasta înseamnă că serviciul public trebuie să fie neutru şi să aplice regula egalităţii de tratament pentru toţi beneficiarii. Principiul egalităţii nu înseamnă o egalitate absolută şi abstractă, ci mai degrabă absenţa discriminării.