Statutul Funcționarului Public

1 Introducere

Definitie

Există numeroase definiţii în privinţa funcţionarului public, dar printre cele mai importante si mai uzuale se află, evident, cele din statut şi lege. Astfel, Legea 188/1999 republicată în Monitorul Oficial nr. 251 din 22 martie 2004 defineşte funcţionarul public ca fiind „persoana numită, în condiţiile legii, într-o funţie publică. Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al funcţionarilor publici îşi păstrează calitatea de funcţionar public”. Dar, aceasta definiţie se poate cataloga ca şi una un pic cam vaga, având în vedere ca defineşte funcţionarul prin funcţia pe care acesta o ocupă. Astfel, „funcţia publică repretintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţiilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de cître administraţia publică centrală, administraţia publică locală si autorităţile administrative autonome”. De aici concluzionăm faptul că orice persoană care are aceste competenţe ale funcţiei publice este un funcţionar public. Totuşi, rămâne încă vaga definiţa. În încercarea de a găsi ceva mai practic, codul de conduită a funcţionarilor publici încearcă să explice mai cu seamă ce este un funcţionar public: „funcţionarii publici au obligaţia de a asigura un serviciu de calitate în beneficiul cetăţenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor şi transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale instituţiilor publice”. Deci, persoana care este numită în funcţia publică oferă servicii în folosul cetaţeanului, în acest scop fiindu-i atribuite numeroase competenţe dar şi obligaţii.

Codul de conduită a fost apoi „modificat” cu unul şi pentru personalul contractual, adoptat prin Legea 477/2004, publicată în Moitorul Oficial nr. 1105 din 26 noiembrie 2004; personalul contractual este încadrată în baza Codului Muncii.

Pricipiile pe care le adoptă Codul de conduită completează seria de atribuţii ale funcţionarilor, definindu-l şi mai bine: supremaţia Constituţiei şi a legii, prioritatea interesului public, asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, profesionalism – îndeplinirea atribuţiilor de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate - , imparţialitatea şi independenţa, integritate morală, libertatea gândirii şi a exprimării, constea şi corectitudinea, deschiderea şi transparenţa.

De altfel, şi Codul Penal defineşte funcţionarul public, dar cu o accepţiune mult mai generală: „orice persoană care exercită permanent sau temporar cu orice titlu, indiferent de cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, în serviciul unei unităţi de interes public”.

Jurământ

Statutul funcţionarilor publici stabilete, de asemenea, ca după terminarea perioadei de stagiu, sa depună juramantul de credinţă în faţa conducătorului autorităţii sau instituţiei publice şi în prezenţa a doi martori, dintre care unul va fi conducătorul compartimentului în care este numit, iar celălalt, un alt funcţionar public din cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice. Dar, în ceea ce priveşte stagiul şi numirea, le vom dezbate mai pe larg în capitolele ce urmează.

"Jur sa respect Constitutia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara partinire legile tarii, sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia publica in care am fost numit si sa pastrez secretul profesional si sa respect normele de conduita profesionala si civica.

Asa sa-mi ajute Dumnezeu!"

Jurământul se poate depunde şi fără religioasă. Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea deciziei de numire în funcţie a persoanei respective. De asemenea, orice persoană care este în slujba unei funcţii publice sau te interes public, depune un jurământ. Evident textul acestuia variază în funcţie de calitatea pe care o va lua persoana respectivă şi de funcţia pe care o va ocupa. În fiecare lege a unei funcţii publice este reamintit şi jurământul. Pentru acesta a existat o lege: Legea nr.1 din 18 martie 1975 cu privire la depunerea juramantului de credinta şi devotament fata de Republica Socialista Romania, care a fost abrogat.

Regimul juridic

Regimul juridic al funcţionarilor publici se poate întinde pe o sferă mare de legi. Dar în mod special se aminteşte Statutl Functionarilor Publici Legea 188/1999 republicată, Codul de Conduită a funcţionarilor publici Legea 7/2004 modificată prin Legea 50/2007. De asemnea, Legea 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, şi codurile internaţionale ale Consiliului Europei.