Structura administrativă a Regatului Unit al Marii Britanii și a Irlandei de Nord

Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord este un stat independent situat in Europa de Vest, fiind compus din patru tari traditionale: Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord, precum si mai multe teritorii independente, cu o suprafata de 244.130 km² si o populatie de 58 milioane de locuitori si o densitate medie de 238 loc./km². Capitala sa este Londra cu populatie de, aproximativ, 7.421.209 de locuitori. Marea Britanie este una dintre cele mai populate tari europene. Populaţia Regatului Unit a crescut cu 7% din 1971, de la 55,9 milioane, creştere ce a fost mai intensă în ultimii ani în principal datorită imigrării căci, aşa cum relatează Institutul Naţional de Statistică, în 2005 s-a înregistrat o creştere cu 185.000 a populaţiei britanice, reprezentată doar de imigraţi, ceea ce reprezintă o creştere cu 500 persoane pe zi. Primul Ministru, Gordon Brown declara că trebuie să existe o migraţie controlată şi că pe viitor e nevoie de teste de cetăţenie mai dificile, cu seturi de responsabilităţi bine definite pentru fiecare stagiu al procesului de imigrare, vorbind despre un aşa numit contract de cetăţenie - „citizenship contract”

Cea mai mare parte a populaţiei Regatului Unit trăieşte în Anglia, într-o proporţie de aproximativ 84%, în Scoţia 8,5%, Ţara Galilor – 4,9% şi în Irlanda de Nord doar 2,9%. Anglia este ţara preferată grupurile minorităţilor etnice, ce reprezintă 9% din populaţia Angliei şi doar 2% din populaţia Scoţiei sau a Ţării Galilor, sau chiar 1% din cea a Irlandei de Nord. Mai mult, 45% din populaţia minoritară etnică locuieşte în Londra, un procent destul de ridicat, ţinând cont că minorităţile etnice reprezintă 8% din populaţia Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

In ceea ce priveşte diversitatea religioasă din Regatul Unit, potrivit Institutului Naţional de Statistică, în 2001 75% din populaţie se declarau de religie creştină, 2,7% musulmană, 1% hindusă, 0,5% din populaţie erau evrei, 0,3% budişti, iar 0,6 sikh. Ceea ce este interesant de observat, este faptul că un procent destul de mare al minorităţilor religioase locuiesc în Londra, 56% dintre evrei, 52% dintre hinduşi şi în jur de 40% dintre musulmani, budişti şi sikh.

Un element important în analiza profilului de ţară al Regatului Unit, urmărind atât mentalul colectiv, comportamentul social şi specificul politicii, este faptul că 8 din 10 englezi locuiesc în zonele urbane.

Modul de organizare a statului

Marea Britanie este un stat unitar, dar in acelasi timp face parte si din si din categoria state integrate intr-un ansamblu cu caracter cvasi confederal, datorita Domeniilor Coroanei Britanice.

Statul unitar se caracterizeaza prin urmatoarele: exista o singura Constitutie, un Parlament, un Guvern, un Sef de stat.un singur centru de decizie, competenta autoritatilor locale este stabilita de puterea centrala care controleaza modul in care acestea o exercita, pe teritoriul sau exista o singura formatiune statala, , statul este unicul subiect de drept international.

Marea Britanie nu dispune de o Constitutie scrisa. Constitutia sa este formata dintr-un ansamblu de reguli si principii cutumiare si dintr-o serie de texte scrise. Principiul constitutional fundamental este cel al suveranitatii Parlamentului potrivit caruia acesta are puterea de a legifera pentru intreg teritoriul Marii Britanii si in orice domeniu ceea ce demonstreaza caracterul unitar. Dar, in virtutea aceleiasi suveranitati, Parlamentul poate legifera in mod diferit pentru anumite parti ale teritoriului si poate sa delege anumite atributii unor organe regionale, ceea ce confera specificitate modelului britanic. Astfel, unitatea statului britanic, spre deosebire de alte state unitare, este insotita de diversifitatea dreptului (ex. dreptul englez difera de dreptul scotian) mai ales in ceea ce priveste colectivitatiile teritoriale locale.

Domeniile Coroanei Britanice constau din Insula Man si Insulele anglo-normande. Aceste domenii au institutii foarte vechi care le asiguar o larga autonomie interna, Guvernul Marii Britanii preluand si exercitand doar competenta privind apararea si relatiile internationale. Totusi, legislatia locala este supusa aprobarii Guvernului Marii Britanii. Domeniile Coroanei nu fac parte din comunitatiile europene, dar li se aplica totusi anumite reguli din tratatele comunitare.

Monarhul

Monarhia este, fara indoiala, elemental cel mai vechi al institutiilor politice britanice. Marea Britanie a trecut de la monarhia absoluta la monarhia constitutionala. In monarhia constitutionala regale este suveran, el nu imparte aceasta suveranitate cu poporul sau sau cu reprezentantii acestora. Dar ea este limitata prin existenta unei Constitutii, a unor drepturi individuale si a unui control realizat de reprezentantii alesi asupra prelevarii si cheltuirii impozitelor.

Statutul politic si juridic a monarhului ilustreaza cel mai bine maxima potrivit careia “Regele domneste, da nu guverneaza”. Monarhul este un symbol traditional, doar apparent implicat in jocul politic. El este considerat iresponsabil din punct de vedere polic si se bucura de o adevarata imunitate in materie penala si civila, “The King can do no wrong”. Monarhul se conformeaza fie dorintei Guvernului, fie unor cutume in favoarea acestuia.