Studiu comparativ Franța - Germania

1. Justificarea titlului studiului comparativ

Am ales să vorbesc despre cele două sisteme administrative în comparaţie, punând accentul pe o componentă a puterii executive, şi anume şeful guvernului din cele două ţări: Franţa şi Germania. Am ales acest subiect de discuţie pentru că mi se pare unul deosebit de complex, care poate fi dezbătut pe larg, datorită multiplelor valenţe pe care le are, împreună cu asemănările şi deosebirile faţă de sistemul românesc.

Întrucât Prim Ministrul este cel care conduce Guvernul, şi coordonează majoritatea activităţilor de la nivel executiv, Prim Ministrul Franţei şi Cancelarul Germaniei mi s-au părut cazurile cele mai adecvate pentru a putea prezenta ceea ce am înţeles din asemănările şi deosebirile observate.

2. Prezentarea particularităţilor sistemului administrativ din Franţa

Franţa (franceză France, /fʁɑ̃s/), oficial Republica Franceză (franceză: République française, /ʁepyblik fʁɑ̃sɛz/) este o ţară situată în Europa de Vest (Franţa metropolitană), care cuprinde şi diverse insule şi teritorii situate în alte părţi ale planetei (Franţa de peste mări).

Dintre marile state europene, Franţa este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, iniţial organizat în jurul regiunii Île-de-France a cărei capitală este Parisul. Franţa este membră a Consiliului Europei, membră fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro şi a Spaţiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU. Face parte şi din Uniunea Latină, Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi din G8.

Incepând cu crearea statului liberal, Franţa a experimentat cinci sisteme republicane, două regimuri autoritare şi regimul lui Vichy, instaurat sub ocupaţie germană în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Chiar dacă a fost precedată de o istorie instituţională convulsivă, a V-a Republică ce s-a instaurat în 1958 a evoluat fără salturi, trecând de la un sistem înalt centralizat la altul mai descentralizat şi plural.

A V-a Republică, instituită în 1958 de către De Gaulle, s-a caracterizat prin instaurarea unei puteri executive puternice. Generalul De Gaulle, care nu milita în niciun partid, respingea ideea unui parlamentarism hegemonic şi nu avea încredere în partidele care confereau instabilitatea sistemului. În sistemele republicane precedente, puterea executivă se supunea continuu în faţa unui parlament atotputernic şi de control, care a cauzat căderea a 20 de guverne şi a 17 primi-miniştri în perioada de 12 ani a celei de-a IV-a Republici. În faţa „bolii” parlamentare, De Gaulle a optat pentru un sistem democratic în cadrul căruia puterea executivă, independent de partidele politice, ar avea supremaţia asupra unui Parlament cu competenţe restrânse. Alegerea directă a Preşedintelui, ca şi atribuirea de anumite prerogative constituţionale, îl făceau să domine asupra restului sistemului politic în general şi asupra Primului Ministru provenit din majoritatea parlamentară, în particular.

Conform Constituţiei promulgate la 06.10.1958, amendată ultima dată în 1999, Franţa este republică semi-prezidenţială.

Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral, format din:

- Senat (321 membri, dintre care 296 reprezintă Franţa metropolitană, 13 teritorii de peste mări şi 12 francezii din străinatate). Senatorii sunt aleşi pentru un mandat de 9 ani, de către un colegiu electoral alcătuit din delegaţi ai Adunării Naţionale şi reprezentanţi ai Consiliilor departamentale şi municipale; o treime din Senat se schimbă la fiecare 3 ani;

- Adunarea Naţională ( 577 membri, 555 din Franţa şi 22 din teritoriile de peste mări; deputaţii sunt aleşi prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani).

Puterea executivă este exercitată de preşedinte, care numeşte Consiliul de Miniştri, condus de un prim-ministru. Consiliul de Miniştri este răspunzător faţă de Parlament.

Şeful statului, Preşedintele Republicii, este ales prin vot direct. În urma unui referendum din anul 2000, durata mandatului prezidenţial s-a redus de la 7 la 5 ani, iar primele alegeri pentru un cincinat prezidenţial au avut loc în anul 2002. Nu există un număr limită de termene, astfel că, fostul preşedinte Chirac, care a fost ales pentru un septenat în 1995 şi pentru un cincinat în 2002, a putut candida din nou la alegerile din 2007. Actualul preşedinte este Nicolas Sarkozy, ales în 2007.

Puterea judecătorească este exercitată de curţile franceze care sunt de 2 tipuri: curţi juridice şi curţi administrative.

Curţile juridice se află sub autoritatea supremă a Curţii de Casaţie (Cour de Cassation), care are competenţă să anuleze deciziile Curţilor de pe nivelurile inferioare şi joacă un rol esenţial în desfăşurarea corespunzătoare a activităţii. Pentru cazurile civile există Instanţele de judecată, Curtea supremă şi Curţile de Apel în număr de 22. Pentru cazurile penale există Curţile de Poliţie pentru săvârşirea de crime, şi pentru alte categorii de pedepse funcţionează Tribunalele de Corecţie. Curţile Juridice includ multe instanţe specializate: Tribunalele Comerciale, tribunale pe probleme de muncă, Biroul de Conceliere, patru cabinete de relaţii etc.

Curţile Administrative se află în subordonarea Consiliului de Stat. Acestea includ curţile administrative simple şi potrivit recentei reforme există Curţile Administrative de Apel şi Curţile Specializate, cu precădere în sectorul financiar: Curtea de Conturi şi Curtea Regională de Conturi. Eventualele situaţii problemă care pot să apară în activitatea celor două categorii de curţi sunt rezolvate de către Curtea de Conflicte. De asemenea, Înalta Curte de Justiţie formată din parlamentari este responsabilă pentru cazurile penale în care sunt implicaţi Preşedintele Republicii sau membrii Guvernului.

2.1. Prezentarea aspectelor esenţiale privind Şeful Guvernului din Franţa

În Franţa, Primul-Ministru (franceză Premier ministre) este şeful Guvernului din A V-a Republică. Această funcţie era numită Preşedinte al Consiliului în perioada celor două Constituţii franceze precedente, doar puterile diferând.

Conform Constituţiei Franţei din 28 septembrie 1958, Primul Ministru este numit de Preşedintele Franţei. Acesta din urmă poate întrerupe funcţia acestuia doar prin prezentarea demisiei de către Primul Ministru.

Primul Ministru dirijează activitatea Guvernului şi este responsabil de aplicarea legilor şi de apărarea naţională. Prin delegarea din partea Preşedintelui, Primul Ministru poate numi persoane în funcţii civile şi militare şi în mod excepţional poate prezida Consiliul de Miniştri, de obicei prezidat de către Preşedinte însuşi. Primul Ministru dispune de puterea reglementară (emiterea decretelor) şi este preşedintelui Consiliului de Stat (franceză: Conseil d'État).