Studiu Comparativ privind Administrația Publică Centrală pe Exemplul Portugaliei și Sloveniei

Studiu comparativ privind administraţia publică centrală pe exemplul Portugaliei şi Sloveniei

O administraţie profesională şi eficientă este un instrument necesar nu doar pentru a dezvolta politici şi a elabora legi, ci şi pentru a le implementa şi gestiona cu rezultate cât mai bune sistemele reglementate de acetse legi. Prin urmare, investiţiile în administraţie, atât în termeni financiari, cât şi ca eforturi de modernizare, sunt indispensabile în cazul în care se urmăreşte pe termen lung al unei ţări.

Sistemele administrative din Portugalia şi Slovenia sunt substanţial diferite. Portugalia este un membru vechi al UE, o ţară cu care România este adeseori asemuită ca performanţă economică şi mentalitate, iar analiza cadrului administrativ ar fi cu atâtmai utilă.

Slovenia reprezintă un model de tranziţie la economia de piaţă, fiind ţara cu cel mai ridicat PIB/locuitor, dintre noile ţări care au aderat la UE.

Capitolul 1. Sistemul administrativ din Portugalia

1.1. Principalele caracteristici ale sistemului administrativ din Portugalia

Deşi conducerea politică a Portugaliei include un parlament, o adunare şi un cabinet ce necesită sprijinul parlamentului, Preşedintele ţării se bucură de o autoritate considerabilă. Sistemul dual a fost un răspuns la experienţele trăite de Portugalia de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, limitele de autoritate ale preşedintelui nu au fost foarte clar exprimate, chiar şi după revizuirea Constituţiei din 1982. Crearea sistemului constituţional, sub influenţa franceză (1832) conduce la o separare a puterilor în stat. Ulterior se adoptă Codul administrativ (1842) care a stabilit principiile fundamentale ale guvernării locale.

Se înfiinţează Consiliul de Stat cu o secţie judecătorească (1845) devenită Tribunal Administrativ Suprem (1870), iar interpretarea exegetică a Codului Administrativ a format bazele jurisprudenţei administrative.

La începutul sec. XX se dezvoltă doctrina administrativă portugheză sub influenţă franceză, dar adaptată particularităţilor naţionale, elaborându-se o legislaţie administrativă de uniformizare, concretizată în noul Cod Administrativ În consecinţă, au existat perioade când relaţiile dintre principalele instituţii ale sistemului administrativ portughez au rămas oarecum ambigue.

Preşedintele este ales prin vot majoritar în cadrul alegerilor desfăşurate pe teritoriul întregii ţări. Mandatul este de cinci ani şi nici un preşedinte nu poate ocupa această funcţie pentru mai mult de două mandate consecutive. Preşedintele este invertit cu importante puteri politice, nefiind un simplu simbol al unităţii naţionale, ci chiar şeful statului.În perioadele de criză dar nu numai în aceste contexte, preşedintele poate instala şi destitui guverne şi poate exercitao influenţă considerabilă asupra scenei politice.

Constituţia din 1976 şi revizuirea ei din 1982 consacră statul democratic bazat pe domnia legii existând o diviziune şi interconectare a puterilor între preşedintele republicii, guvern, adunare legislativă, tribunale.

Guvernul are şi puteri legislative în domeniile nerezervate parlamentului adoptând reglementări statutare supuse controlului şi ratificării legiuitorului.

Capitolul referitor la activităţile administraţiei publice conţine principii constituţionale referitoare la:

• promovarea şi apărarea interesului public în raport cu cel personal;

• exercitarea funcţiei publice cu imparţialitate;

• dreptul la audiere şi la apărare în cadrul procedurilor disciplinare;

• participarea cetăţenească la procesul decizional administrativ care afectează comunitatea;

• responsabilitatea funcţionarilor publici.

În această ţară asistăm la procesul de transpunere a prevederilor constituţionale în legislaţia ordinară, printr-un proiect de lege privind procedura administrativă graţioasă (necontencioasă). Domeniul dreptului material administrativ general este reglementat prin Codul Administrativ care vizează numai guvernarea şi administraţia locală, în timp ce codificarea procedurală rămâne încă un deziderat formulat constituţional.