Cuprins
- Capitolul I : Fundamente conceptuale ale organizării şi funcţionării administraţiei centrale de stat - 3 -
- 1.1. Consideraţii generale privind administaţia publică centrală - 3 -
- 1.2. Abordarea funcţionării sistemului administrativ în statele unitare - 3 -
- Capitolul II : Studiul comparativ privind sistemele administrative din Franţa şi Marea Britanie - 4 -
- 2.1. Prezentarea particularităţilor sistemului administrativ din Franţa - 5 -
- 2.2.Prezentarea particularităţilor sistemului administrativ din Marea Britanie - 8 -
- 2.3. Identificarea si explicarea asemănărilor şi deosebirilor între sistemele administrative din Franţa şi Marea Britanie - 9 -
- 2.4. Sistemele administrative din Franţa şi Marea Britanie – exemple benefice pentru sistemul administrativ din România - 19 -
- Concluzii: - 22 -
- Anexa 1 - 23 -
- Anexa 2 - 24 -
- Bibliografie: - 25 -
Extras din proiect
Capitolul I : Fundamente conceptuale ale organizării şi funcţionării administraţiei centrale de stat
1.1. Consideraţii generale privind administaţia publică centrală
Administraţia publică constă în folosirea teoriilor şi proceselor manageriale, politice şi juridice în vederea realizării mandatelor guvernării legislative, executive şi judecatoreşti pentru a asigura reglementarea şi serviciilor pentru societate. Administraţiile publice se prezintă în general sub forma ministerelor plasate sub autoritatea unui ministru.
Distincţia dintre administraţia publică centrală şi cea locală are la bază utilizarea multor criterii. Ele au în vedere competenţa teritorială şi materială a organelor ce compun administraţia publică şi natura interesului pe care il promovează. Astfel, administraţia publică centrala îşi exercită competenţa teritorială la nivelul întregului teritoriu naţional, iar cea locală doar la nivelul unităţilor administrativ teritoriale în care au fost alese autorităţile respective. Pe de altă parte, organele ce compun administraţia publică centrală dispun fie de competenţă materială generală - Guvernul, pe când autorităţiile locale au o competenţă materială ce se circumscrie în jurul realizării interesului local. Nu în primul rând, în timp ce administraţia centrală promovează interesul general - naţional, cea locală promovează înteresul localităţii respective.
Structurile organizaţionale din cadrul guvernelor s-au dezvoltat în moduri diferite, de la ţară la ţară, ca rezultat al creşterii dimensiunii administraţiilor – adică al numărului de persoane implicate în funcţiile administrative şi guvernamentale, ca şi al diversificării funcţiilor administrative publice.
1.2. Abordarea funcţionării sistemului administrativ în statele unitare
Statele unitare sunt cele care posedă un singur centru de impulsuri politice şi guvernamentale. Puterea politică în plenitudinea atribuţiilor şi funcţiilor sale, aparţine unui titular unic care este persoana juridică a statului.
Toţi indivizii plasaţi sub suveranitatea statului sunt supuşi aceleiaşi autorităţi unice, trăiesc sub acelaşi regim constituţional şi sunt dirijaţi de aceleaşi legi. Deşi statul unitar nu este incompatibil cu autonomia autorităţilor locale, aceasta este însă limitată faţă de puterea centrală.
În Franţa caracterul de stat unitar a fost consacrat prin diverse texte constituţionale şi regimul juridic este uniform pe întreg teritoriul. Sistemul administrativ al Franţei s-a bazat în ultimii 150 de ani pe folosirea conceptului de „descentralizare funcţională” a structurilor organizaţionale, care au o personalitate juridică separată de cea a administraţiilor locale, regionale sau ale statului. Structurarea administrativă a Franţei contemporane este rezultatul unei politici teritoriale în care centralizarea a fost elementul definitoriu.
Marea Britanie reprezintă un caz special. De mult ea este considerată un stat unitar în care toate competenţele legislative revin la Westminster. Totuşi, o schimbare radicală s-a produs de curând. Procesele de delegare a responsabilităţii către Ţara Galilor şi Scoţia a antrenat crearea unei Adunări galeze şi a unui Parlament scoţian care exercită competenţe legislative. Acest proces, conjugat cu stabilirea Adunării Irlandei de Nord şi a Comitetului său executiv de miniştrii a modificat caracterul unitar al Regatului Unitar al Marii Britanii.
Sistemul britanic al administraţiei s-a bazat mai bine de o sută de ani pe delegarea implementării politicilor guvernamentale către administraţiile locale. Sistemul se bazează pe dubla raportare a celor ce funcţionează în administraţia locală: odată în faţa consiliilor locale alese şi a doua oară către guvernul central de la Londra (valabil pentru toată Marea Britanie cu excepţia Scoţiei şi Ţării Galilor, care şi-au modificat sistemul de raportare prin Legea Deconcentrării din 1998). Un număr esenţial de funcţii care în Franţa sunt exercitate la nivelul central al administraţiei de stat sau la nivelul local al administraţiei sunt exercitate în Marea Britanie de funcţionari ai administraţiei locale.
Capitolul II : Studiul comparativ privind sistemele administrative din Franţa şi Marea Britanie
2.1. Prezentarea particularităţilor sistemului administrativ din
Puterea legislativă
Franţa este o republică prezidenţială, democratică şi socială. Administraţia publică franceză beneficiază de o structură bine organizată, datorită Constituţiei din 1958, promovată de către Charles de Gaulle.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Studiu Comparativ privind Administratia Publica Centrala pe Exemplul unor State Unitare - Marea Britanie si Franta.doc