Studiu comparativ privind organizarea și funcționarea puterii legislative-parlamentului - în Polonia și Finlanda

1. Justificarea titlului studiului comparativ:

Studiu comparativ privind organizarea şi funcţionarea puterii legislative-Parlamentului - în Polonia şi Finlanda;

Am ales să dezbat aceasta temă deoarece , conform art. 61, alin. 1 din Constituţie “ Parlamentul este organul reprezentativ suprem al unui popor şi unica autoritate legiuitoare a ţării”,acest lucru determinând din punctul meu de vedere ca aceasta parte a sistemului administrativ să joace un rol destul de important atât în viata politică a fiecarui stat cât şi în ceea ce priveşte viaţa cetăţenilor din fiecare tară. În complexul sistem de autorităţi statale, Parlamentul se înfăţişează într- o contrapondere faţă de Guvern, constituind totodată şi autoritatea de directivare şi control asupra activităţii executive.

Aşadar, Parlamentul este instituţia juridică şi politică formată din una sau două adunări ori “CAMERE”,fiecare compusă dintr-un numar diferit de membri (deputaţi, senatori ),care se bucură de anumite imunitaţi, având drept de control asupra autorităţilor executive şi fiind unica autoritate legislativa din stat. Prin denumirea de parlament astăzi înţelegem în primul rând acel organ de stat care funcţionează pe bază reprezentativă, este autoritatea publică legislativă cea mai importantă. Potrivit acestei definiţii parlamentul este un organ de autoritate publică, adică una dintre purtătoarele suveranităţii statale. Deciziile luate de acesta, fundamentate pe puterea de stat, sunt obligatorii şi trebuie tratate ca cea mai înaltă formă a manifestării de voinţă statală, având un rang superior tuturor deciziilor ce pot fi adoptate de celelalte organe de stat. Parlamentele moderne au natură reprezentativă având în compunerea lor membrii aleşi, care reprezintă la rândul lor o anumită comunitate, comunitate de interese sau întreaga populaţie, care acţionează teoretic în vederea influenţării deciziilor luate în parlament în interesul alegătorilor. Desi adoptarea legilor apare ca principală atribuţie parlamentară, parlamentele moderne exercită şi o atribuţie de control asupra puterii executive, respectiv au atribuţii în domeniul adoptării şi modificării legilor fundamentale, în cazul situaţiilor de urgenţă, la ratificarea tratatelor internaţionale sau în procedura adoptării bugetului naţional. Instituţia parlamentului într-o formă apropiată de cea a legislativelor din zilele noastre, a apărut în unele state din Vestul Europei în secolele XII-XIV,ca organ reprezentativ al claselor dominante (state în orânduirea feudală). Părerile specialiştilor sunt însă împărţite, unii susţin că primele şedinţe parlamentare au fost ţinute în regatele spaniole, iar alţii consideră că “primul parlament” a fost cel al englezului Simon Monfort din 1265. Din izvoarele scrise însă, rezultă că şedinţe la care erau invitaţi nu doar aristrocraţi, ci şi reprezentanţii oraşelor, au fost ţinute în 1162 în Aragonia, în 1169 în Castilia şi în 1188 înLeon.

2. Prezentarea particularităţilor sistemului administrativ, a componentelor structurale ale acestuia , şi a altor subiecte de impact ale Parlamentului din Polonia;

Polonia (poloneză Polska), oficial Republica Polonă (poloneză Rzeczpospolita Polska), este o ţară din Europa Centrală, care se învecinează cu Germania la vest, Cehia şi Slovacia la sud, Ucraina şi Belarus la est, şi Lituania, Rusia şi Marea Baltică la nord. Are de asemenea o frontieră maritimă cu Danemarca şi Suedia. Întreaga suprafaţă a Poloniei este de 312.683 km², situând acest stat pe poziţia 69 în lume din punct de vedere al suprafeţei. Polonia are o populaţie de 38,1 milioane de locuitori, concentraţi principal în oraşe şi municipii mai mari, precum capitala istorică – Cracovia, şi cea actuală – Varşovia.Primul stat polonez a fost creat în anul 966. Teritoriul său a fost similar cu limitele actuale ale ţării. În anul 1025, Polonia a devenit regat şi în 1569 a cimentat o asociaţie de lungă durată cu Marele Ducat Lituanian prin unire formând Republica Celor Două Naţiuni. Republica a fost desfiinţată în 1795. Polonia şi-a recăpătat independenţa în 1918 după Primul Război Mondial, dar şi-a pierdut-o din nou în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind ocupată de forţele Germaniei Naziste şi Uniunii Sovietice, după 1945 devenind un stat comunist aflat sub controlul fostei Uniuni Sovietice. În anul 1989, dominaţia comunistă a fost răsturnată şi Polonia a devenit ceea ce este neoficial denumit „A treia Republică Poloneză”. Astăzi, este al şaselea stat după populaţie în Uniunea Europeană. Este o republică compusă din şaisprezece voievodate. Polonia este membră a NATO, ONU, OECD şi a Organizaţiei Mondiale a Comerţului.