Studiu de caz - sistemul decizional și calitatea deciziilor în Primăria Sectorului 4 din Municipiul București

I. Tema studiului de caz: Sistemul decizional într-o instituţie publică

Sistemul decizional constituie componenţa esenţială a sistemului de management din instituţiile şi autorităţile publice, fiind integrată în toate funcţiile managementului public.

Sistemul decizional în instituţia publică reuneşte totalitatea deciziilor prin intermediul cărora se asigură creşterea gradului de satisfacere a interesului public şi implicit misiunea socială a acesteia.

Decizia vizează realizarea unui obiectiv şi este cea care stă la baza tuturor activităţilor de management dintr-o instituţie publică şi calitatea acesteia influenţează pregnant funcţionarea autorităţii respective, calitatea bunurilor şi serviciilor prestate de către aceasta, precum şi relaţia dintre aceasta şi beneficiari, respectiv cetăţenii.

Decizia căpăta nuanţe şi forme diferite, în funcţie de natura decidentului şi de tipul de activitate desfăşurată de instituţia sau autoritatea publică, aceasta din urmă constituindu-şi propriul sistem decizional, pe baza căruia îşi alege modul de acţiune în vederea atingerii obiectivelor derivate din misiunea sa.

Decizia de management public stă la baza managementului public, fiind procesul prin care din mai multe variante decizionale posibile se alege acea decizie care vizează creşterea gradului de satisfacere a interesului public general sau specific.

Pentru că o decizie de management public să fie eficientă şi să influenţeze procesul decizional pozitiv, ea trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiţii:

1. Decizia trebuie să fie fundamentată ştiinţific, adică să vizeze obiective clare ale instituţiei sau autorităţii publice, să vizeze safisfacerea interesului public general sau specific şi să fie integrată într-un program, o strategie sau o politică publică a instituţiei respective.

2. Decizia trebuie să fie fundamentată legal, ceea ce presupune încadrarea conţinutului sau în cadrul legislativ existent şi respectarea conţinutului documentelor de formalizare a structurii din interiorul instituţiei publice respective.

3. Decizia trebuie să fie completă, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să integreze în conţinutul ei toate elementele necesare pentru executare: decidentul, obiectivul decizional, cadrul formal, legal, modalităţile de implementare a deciziei, resursele necesare implementării, executanţii, termenele de implementare şi responsabilii cu aplicarea deciziei.

4. Decizia trebuie să fie realistă, ceea ce presupune ca aceasta să corespundă unor situaţii reale din sfera de competenţă a instituţiei publice, precum şi să ţină cont de condiţiile obiective existente în interiorul şi exteriorul instituţiei publice respective (potenţial uman, tehnic, material).

5. Decizia trebuie să fie integrată în sistemul decizional, adică să fie adaptată la conţinutul altor decizii ale instituţiei publice respective şi să se încadreze în conţinutul cadrului legislativ în ansamblul lui.

6. Decizia trebuie să fie oportună, adică să fie fundamentată cu suficient timp înainte, într-un moment oportun producerii efectelor scontate de autorităţi, şi anume să contribuie la creşterea gradului de satisfacere a interesului public.

Deciziile se clasifică în mai multe categorii, după diferite criterii. Este importantă cunoaşterea tipologiei deciziilor, atât teoretic, cât mai ales practic, deoarece aceasta permite o analiză aprofundată a conţinutului deciziilor, a aspectelor pozitive şi negative ale sistemului decizional.

Astfel, după criteriul situaţiei concrete la care se referă, există două categorii de decizii:

1. Decizii normative, care asigură cadrul formal din punct de vedere managerial, administrativ şi legislativ pentru rezolvarea unui număr reprezentativ de situaţii particulare de interes public. Aceste decizii sunt de forma unor acte normative de sine stătătoare sau sunt derivate din conţinutul unor acte normative

2. Decizii specifice, care vizează prin conţinutul lor o situaţie specifică, particulară întâlnită într-o instituţie sau autoritate publică.

După orizontul de timp pe care se adoptă decizia întâlnim cinci categorii de decizii:

1. Decizii pe termen nelimitat – deciziile care se regăsesc sub forma actelor normative : legi, decrete, hotărâri, ordonanţe, ordine etc.

2. Decizii pe termen lung – vizează realizarea unor obiective pe un orizont de timp de 5-10 ani.

3. Decizii pe termen mediu – vizează realizarea unor obiective pe un orizont de timp de 3-4 ani.

4. Decizii pe termen scurt - vizează realizarea unor obiective pe un orizont de timp de 1-2 ani.

5. Decizii curente – deciziile care se fundamentează şi elaborează cu frecvenţă mare pe intervale de timp scurte (an, trimestru, lună, săptămână, zi).

După competenţa decidentului există două tipuri de decizii:

1. Decizii de administrare- vizează asigurarea condiţiilor pentru punerea în practică a procedurilor şi reglementărilor administrative ;