Transparența Decizională în Administrația Publică

Introducere

Implicarea cetăţenilor în administrarea localităţii în care trăiesc este nu numai benefică, dar şi necesară. Cei aleşi în administraţia publică pot lua cunoştinţă atât de nevoile şi grijile cetăţenilor, cât şi de eventualele sugestii privind modul de rezolvare a unor probleme, numai printr-o permanentă şi strânsă legătură cu aceştia. Pe de altă parte, dialogul dintre reprezentanţii administraţiei publice şi cetăţeni poate oferi celor dintâi ocazia să-şi justifice unele acţiuni şi să explice care sunt cauzele anumitor neîndepliniri. Prin aceasta, administraţia unei localităţi poate obţine nu numai înţelegerea cetăţenilor din respectiva localitate vis-a-vis de unele demersuri şi, mai cu seamă, de unele nereuşite ale sale, dar şi sprijinul în rezolvarea anumitor probleme.

Pentru ca dialogul să fie însă eficient, trebuie ca cetăţenii să cunoască atribuţiunile diferiţilor factori ai administraţiei locale, cât mai exact. Aceasta le va da posibilitatea să ridice în faţa administraţiei publice numai probleme ce sunt de competenţa ei şi să înţeleagă limitele cu privire la atribuţiunile acesteia.

Autoritatea publică este cea care pune în practică hotărârile luate în folosul comunităţii, de interes pentru comunitate şi prin consultarea comunităţii. Ideea de bază ar trebui să fie aceea a colaborării interdependente în sensul profitului bidirecţional autoritate - cetăţean. Cetăţenii îşi prezintă opţiunile şi priorităţile prin intermediul sesizărilor şi observaţiilor aduse proiectelor de hotărâri prezentate de autoritate, iar aceasta din urmă este obligată, conform legii, să ia în considerare respectivele observaţii în vederea corelării viitoarelor decizii cu necesităţile comunităţii.

Toţi membrii comunităţii au, la rândul lor, obligaţii faţă de autorităţile publice, dar în primul rând faţă de comunitate şi, implicit, faţă de ei înşişi. Legea transparenţei decizionale nu prezintă obligaţii care revin doar autorităţilor publice, ci trasează foarte clar şi obligaţiile membrilor comunităţii. Aceştia trebuie, înainte de toate, să-şi asume responsabilităţile care le revin ca cetăţean, astfel încât să poată cere acelaşi lucru de la autorităţile locale sau centrale.

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

I.1. Conceptul de administraţie publică

Termenul de administraţie publică provine din limba latină “administer” traducându-se prin: agent, ajutător, servitor, sau într-un alt sens, instrument. Verbul “administro” înseamnă a da o mână de ajutor, de a conduce sau a dirija. Cuvântul “administer” aproape sinonim cu “minister” – care înseamnă: servitor, îngrijitor, ajutător – s-a format din rădăcina “minus”- “monor” care înseamnă mai puţin şi din prefixul “ad”, care arată direcţia, “sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu “magister”, ce se traduce prin cel care comandă, superiorul, şeful – cuvânt care s-a format din “magis”, care însemnă mai mult.

Dicţionarul limbii române reţine pentru verbul “ a administra” explicaţia: a conduce, a cârmui, iar pentru “adminitraţie” – totalitatea autorităţilor administrative existente într-un stat, secţie sau serviciu, care se ocupă de problemele administrative ale unei instituţii sau agent economic.

“Dictionary of American Government and Politics” editat la “The Dorsey Press”- Chicago, Illinois, în anul 1988, sub îngrijirea prof. Jay M. Shafritz de la University of Pittsburgh, reţine pentru cuvântul “administration” mai multe sensuri, şi anume:

1. Conducerea şi îndrumarea afacerilor guvernelor şi instituţiilor;

2. Termen colectiv pentru toţi oficialii din aparatul guvernamental;

3. Executarea şi implementarea politicii publice;

4. Timpul în care se află în funcţie un şef executiv, precum preşedinte, guvernator sau primar. Astfel, administraţia Carter înseamnă acei ani (1977- 1981), când Jimmy Carter a fost preşedintele Statelor Unite.

5. Supravegherea averii unei persoane decedate pentru a se plăti taxele si a se repartiza bunurile şi averea către moştenitori.

În limbajul curent termenul “administraţie” este utilizat în mai multe sensuri. Astfel, prin administraţie se poate înţelege: conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului; sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituţii social culturale, un compartiment (direcţie, secţie, sector, serviciu, birou) din unităţile direct productive sau instituţii social- culturale, care au desfăşurat nemijlocit o activitate direct productivă .