Cămașă piston

Stabilirea si analiza rolululi functional al piesei

Cunoasterea rolului functional al piesei este prima etapa in proiectarea oricarui proces tehnologic de realizare a piesei respective deoarece se face in primul rand o proiectare finctionala care trebuie sa se coreleze cu o proiectare tehnologica a piesei (produsului).

Rolul functional al piesei este dat de rolul functional al fiecarei suprafete ce delimiteaza piesa in spatiu, de aceea in primul rand se stabileste rolul funcrional al fiecarei suprafete. Aceasta problema se rezolva folosind metoda de analiza morfofunctionala a suprafetelor ce presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1) Descompunerea piesei in suprafetele cele mai simple care delimiteaza in spatiu (plane, cilindrice, conice, elicoidale, evolventice, cicloidale etc.)

2) Notatea tuturor suprafetelor ce delimiteza piesa in spatiu, pornind de la o axa sau suprafata de dimensiuni maxime, intr-o anumita ordine (sensul trigonometric, ascendant etc.)

3) Analiza fiecarei suprafete in parte din urmatoarele puncte de vedere: forma geometrica, dimensiunile de gabarit, precizia dimensionala, precizia de forma, precizia de pozitie si gradul de netezime;

4) Intocmirea unui graf suprafete-caracteristici, care este o sinteza a tuturor conditiilor tehnice de generare a fiecarei suprafete ce delimiteaza piesa in spatiu;

5) Stabilirea tipului de suprafata si a rolului functiona tinand cont ca pot exista suprafete de asamblare, suprafete functionale, suprafete tehnologice si suprafete auxiliare;

6) Stabilirea rolului functional posibil al piesei facand analiza sintetica si corelativa pentru fiecare tip de suprafata luata in ansamblu.

Observatie! Cand se cunoaste ansamblul din care face parte piesa si deci se cunoaste rolul functional al piesei se face doar analiza rolului functional si implicatiile acestuia asupra conditiilor tehnice de generare (configuratia geometrica, precizia dimensionala, precizia de forma, precizia de pozitie si gradul de netezime ) pentru fiecare suprafata ce delimiteaza piesa in spatiu.

Alegerea materialului optim pentru confectionarea piesei

Calitatea materialeler folosite la realizarea unei piese, impreuna cu conceptia de proiectare si tehnologia de fabricatie, determina nivelul performantelor tehnico-economoice pe care piesa le poate atinge.

O alegere optima a unui material pentru o anumita piesa este o problema deosebit de complexa ce trebuie rezolvata.

Se va folosi pentru alegerea optima o metoda deosebit de eficienta denumita metoda de analiza a valorilor optime care presupune alegerea acelui material care indeplineste cerintele minime de rezistenta si durabilitate ale piesei in conditiile unui pret de cost minim si al unei fiabilitati sporite.

Rezolvarea acestor probleme presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1)Stabilirea si/sau analiza rolului functional al piesei  se face folosind metoda de analiza morfofunctionala a suprafetelor;

2) Determinarea si stabilirea factorilor analitici ai problemei alegerii materialului optim-se face luand in considerare intreg ansamblul de proprieteti functionale (fizice,chimice,mecanice,electrice,magnetice,optice, nuclare si estetice); proprietati tehnologice (turnabilitatea, deformabilitatea, uzinabilitatea, sudabilitatea, calabilitatea) si proprietati economice (pretul de cost);

3) Descompunerea factorilor analitici in elemente primare - se face tinand cont de cele mai de sus luandu-se in considerare cel putin urmatorii factori: conductibilitatea termica, vazcozitatea, densitatea, rezistenta la coroziune, refractaritatea, elasticitatea, plasticitatea, rigiditatea, fluajul, tenacitatea, rezistenta la rupere, rezistenta la curgere, rezistenta la oboseala, duritatea, conductibilitatea electrica etc;

4) Aprecierea cantitativa a factorilor analitici - se face folosind un anumit sitem de notare, in functie de valoarea proprietatilor acordandu-se o nota (se poate folosi sitemul de notare de la 1 la 3 ,de la 1 la 10 sau de la 1 la 100 in functie de precizia ce se vrea obtinuta);

5) Stabilirea ponderii importantei fiecarui factor primar- se face analizand fiecare proprietate k, acordanu-i o pondere , tinand cont de rezultatele obtinute in etapele de mai sus. La stabilirea ponderii trebuie indeplinita conditia:, in care m reprezinta nr. de factori primari.

Stabilirea ponderii importantei factorilor este o problema deosebit de dificila, rezolvarea ei presupunand imbinarea mai multor cunostinte de specialitate, precum si rezolvarea corecta a etapei 1. De regula, pt orice piesa cea mai mare importanta o prezinta rezistenta la coroziune, deci valoarea cea mai mare a ponderii se ia .Se ia apoi in ordine proprietatea mecanica de rezistenta la solicitarea cea mai puternica si