Deformarea plastică și ruperea materialelor metalice

Se consideră o probă metalografică de dimensiuni  10 x 15 mm, elaborată din otel carbonat , oţel cu 0,01 ... 0,02%C;

1.1.Stabilirea locului pentru debitarea probei metalografice

Dimensiunile şi forma probelor macroscopice pot varia după caz, probele microscopice pot fi însă de formă cubică, prismatică sau cilindrică, având dimensiuni mici (latura sau diametrul de 10-15mm, iar înălţimea de maximum 20mm).

Modul şi locul de luare a probelor diferă în funcţie de natura produsului astfel:

la laminate – bare, table, ţevi etc. – conform tabelului 1.1 şi figurii 6.1( a, b şi c.)

Fig.1.1.Locul de luare a probelor

Tabel.1.1. Modul de luare a probei pentru produse laminate

Tipul produsului Modul de luare a probei Obs.

Semifabricate şi bare Până la 40 mm in-clusiv

Peste 40 mm până la 80 mm in-clusiv

Peste 80 mm Prin secţionarea longi¬tudinală a produsului în două jumătăţi

Prin secţionarea unui cadran al unei sec¬ţiuni transversale

Se face o reforjare sau relaminare până la di-ametrul sau latura de 80 mm după care se iau probe conform fi¬gurii 6, a Fig.1.1

Table platbande şi benzi Până la 40 mm in-clusiv

Peste 40 mm Probă paralelipipedică ; se vor pregăti două feţe : în direcţia la¬minării şi perpendi¬cular pe această di¬recţie

Se vor lua probe de la 1/3 din lăţime ; se va secţiona produsul la jumătatea grosimii Fig.1.1

Produse în colaci Conform tipului şi di¬mensiunii produsului, după îndepărtarea prealabilă a primei spire de material -

Ţevi Prin secţionare longitu¬dinală Fig. 1.1

Semifabricate care înainte de lami-nare au fost găurite mecanic. Gro-simea peretelui de maximum 250 mm Se iau cinci probe de control ; dimensiunea fiecărei probe în di¬recţia radială este 1/5 din grosimea peretelui

1.2.Pregătirea probei

Modul de pregătire a probelor metalografice se alege de către exe¬cutant în condiţiile asigurării unei suprafeţe corespunzătoare pentru analiză. Suprafaţa pregătită a probelor nu trebuie să prezinte urme de lovituri şi zgârieturi, să fie plană, fără rotunjiri pe margini, imprimări sau corpuri străine introduse în timpul operaţiei de pregătire etc.

Obţinerea suprafeţelor plane a probeli se face prin pilire, frezare sau polizare. Dacă proba a fost tăiată cu ajutorul maşinilor-unelte sau cu ferăstrăul de mână, această fază de pregătire nu mai este necesară.

Şlefuirea suprafeţei se face cu materiale abrazive, şi anume :

— şlefuirea de degroşare se realizează la polizor, prin apăsare uşoară, folosindu-se discuri abrazive cu granulaţia 25...16 ;

— şlefuirea intermediară se face cu hârtie de şlefuit cu granulaţie crescândă în fineţe ; se utilizează un set de opt hârtii dispuse în ordinea granulaţiei : 20 ; 16 ; 10 ; M40 ; M28 ; M20 ; M14 ; M10 ;

— şlefuirea fină se face cu hârtie metalografică cu granulaţie cres¬cândă în fineţe, începând cu granulaţie M8.

Şlefuirea probelor metalografice se poate executa manual sau me¬canic cu ajutorul maşinilor de şlefuit.

Pentru şlefuirea manuală (intermediară sau fină) se fixează hârtia de şlefuit pe o placă metalică sau de sticlă, proba metalografică fiind mişcată prin apăsare de-a lungul hârtiei, numai într-o singură direcţie. Trecerea la o hârtie mai fină se face numai dacă, după spălarea suprafeţei cu apă, se constată că au dispărut toate rizurile şlefuirii anterioare.