Placaje de faianță

Capitolul I

1.1. Obiectivul proiectului

Obiectivul proiectului se refera la realizarea unei linii tehnologice de fabricaţie a placajelor de faianţă cu o capacitate de 1200 t/an.

1.2. Prezentarea generala a produsului

Placajele din faianţă sunt lucrări de finisaj care constau în acoperirea pereţilor sau a unor elemente de construcţie cu plăci din materiale naturale şi artificiale de o calitate superioară care pot fi aplicate în diferite moduri.

Rolulurile placajelor de faianţă sunt urmatoarele :

- De protejare - a elementelor de construcţie împotriva unor agenţi atmosferici sau împotriva unor acţiuni mecanice (lovituri, zgârieturi);

- Igienic – de a crea suprafeţe netede care se întreţin uşor;

- Estetic – decorativ;

- De izolare - (hidrofuge, termice şi fonice);

Placajele se pot aplica atât în interiorul construcţiei (băi, holuri, săli de duşuri, de operaţii) cât şi în exteriorul construcţiei (placaje de faţadă).

Înălţimea pe care se plachează pereţii este de 1,20-1,80 m sau în unele situaţii până la tavan (zona afectată de murdarie ).Placajele de faianţă se pot aplica:cu plintă sau fără plintă.

Faianţa este o masă ceramică obţinută din:

- Caolin;

- Cuarţ;

- Calcar;

- Argilă;

- Dolomită;

- Feldspat.

După compoziţia masei ceramice, deosebim două tipuri de faianţă:

• faianţă silicoasă, care conţine 85-90 % siliciu, arderea se face la 900-1000 oC;

• faianţă argiloasă – poate fi calcaroasă, feldspatică sau mixtă (feldspat-calcaroasă) , se caracterizează printr-un conţinut ridicat de materiale argiloase, aspect neted, glazură rezistentă.[ ]

În funcţie de compoziţia lor,faianţele prezită anumite particularităţite tehnologice.

Faianţele fine calcaroase se folosesc la obţinerea de plăci pentru placarea interioară a construcţiilor.Masele prezintă intervale mai scurte de vitrificare ( 30-40%) decât faianţele feldspatice.La prepararea amestecurilor de presare se confruntă cele două tehnici,preparare amestecurilor prin măcinare umedă şi uscată.

În industria ceramică procesul de atomizare,răspunde unui scop dublu:uscarea maselor până la umiditatea dorită şi adaptarea lor la condiţiile de presare.

Placile de faianţă se obţin din argile de culoare alb până la galbui, opac, cu spărtură poroasă şi acoperite cu glazură. Amestecul necesar de materiale cuprinde cca.50% caolin sau argila refractara, 40% nisip cuarţos şi 10% feldspat ca fondant.

Arderea plăcilor de faianţă se face la temperaturi cuprinse între 950 – 1150°C. O a doua etapa de ardere este necesara pentru obţinerea smalţului. Pe fata neglazurată plăcile sunt prevazute cu striuri pentru a îmbunăţati aderenţa mortarului cu care se fixează de stratul suport. Se produc sub forma patrată sau dreptunghiulară şi de dimensiuni diferite, toate muchiile drepte sau cu una sau doua muchii rotunjiteTehnologiile actuale presupun scurtarea duratei procesului tehnologic printr-un înalt grad de mecanizare a tuturor operaţiilor.Pentru arderea rapidă,se manfestă tendinţa extinderii arderii monostrat,utilizând mase şi cuptoare adecvate acestui scop.[3]