Agricultură

I Introducere

Agricultura poate fi definită deopotrivă artă şi ştiinţă de a folosi metode, tehnologii şi procedee de cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor ȋn scopul obţinerii unor bunuri necesare fiinţei umane.Ȋn sens larg, agricultura include cultivarea solurilor, creşterea plantelor şi recoltarea acestora, ȋnmulţirea şi creşterea animalelor, producerea şi procesarea materiilor prime de origine animală şi silvicultură.

Termenul de agricultură provine din cuvintele din latină agri desemnând câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor.

Agricultura modernă depinde foarte mult de inginerie şi tehnologie şi, mai ales, de ştiinţele biologice şi fizice.Irigarea, drenajul, conservarea resurselor agricole, a biodiversităţii, protecţia sanitară, fiecarea dintre acestea fiind la fel de importante pentru atingerea cu succes a obiectivelor de producţie ale unei ferme agricole.Agricultura este una dintre cele mai vechi şi mai răspândite forme de urilizare a pământurilor folosită ȋn Europa, care susţine o floră şi o faună diverse şi unice.

II Privire generală asupra istoriei agriculturii româneşti

România are o lungă istorie agricolă, care datează de dinainte de perioada dacică și romană. De-a lungul istoriei acestei zone din Sud-Estul Europei, agricultura și modul de viață țărănesc este o importantă, dacă nu singura constantă care a rezistat numeroaselor furtuni prin care au trecut românii. Aproape întreaga moștenire a românilor este bazată pe faptul că aici a existat și există încă o populație dominată de țărani. Rândurile de mai jos sunt o scurtă privire de ansamblu asupra evenimentelor recente din agricultura românească.

Actualul stat România, ce datează ca înființare din 1859, are o istorie agricolă mândră și puternică. După expansiunea statului la actualele frontiere de după cel de-al Primul Război Mondialdin 1919, prin preluareaTransilvaniei de la Ungaria, România a devenit una dintre primele țări agricole din Europa. Perioada interbelică a fost fructuoasă, în special pentru agricultura românească, datorită reformei agrare care a dat pământ țăranilor. În această perioadă, România a fost unul din principalii producători agricoli din Europa, în special în zona de sud-est, exportând porumb, grâu și alte culturi.

Toate acestea au luat sfârșit, odată cu venirea celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul a distrus întreaga infrastructură iar când comunismul a înflorit, viața țăranilor s-a schimbat complet. Perioada dintre 1947 și 1962 a fost martoră colectivizării forțate a terenurilor agricole, concentrându-se pe așa numita modernizare și industrializare a agriculturii de statul comunist. Țăranii și-au pierdut dreptul la pământul pe care a trebuit să îl muncească și o pareparte dintre aceștia au fost mutați la orașe pentru a lucra în fabrici de stat, devenind parte a sectorului industrial Țăranii care lucrau pământul au trebuit să producă numai pentru stat, primind o cotă parte din producție. Pentru că țăranii nu au putut păstra producția pentru a-și hrăni familiile, s-a pierdut o parte din legătura cu pământul, instalându-se o stare psihică de apatie.

Între 948-1989, s-a pierdut generația de țărani și odată cu aceștia și cunoștințele dobândite de secole despre practicile agricole. Mai tâziu, românii care s-au mutat de la orașe în sate, au luat-o de la început, ca fermieri amatori, fără cunoștințele pe care le-ar fi avut în alt context. Acest fenomen a afectat practicile și conceptele agricole, care au fost profund influențate de comunism. Astfel, concepte cum sunt „colectivizare” și „cooperativă” au căpătat conotații negative în mințile românilor. Cea de-a doua problemă de dezvoltare a fost introducerea unui sistem industrializat și competitiv de către statul comunist, care a înlocuit țăranii din societate. Ne vom confrunta cu rezultatele acestor dezvoltări în următoarea parte din acest raport și vom discuta pe larg problemele cu care se confruntă agricultura românească astăzi.

Ca urmare a prăbușirii regimului comunist în 1989, am început să vede dezvoltarea sistemului agricol așa cum este el astăzi. Țara s-a orientat către sistemul capitalist, păstrând totuși mare parte din structura agricolă comunistă. Sistemul comunist a țintit la autosuficiență din toate punctele de vedere, făcând aproape imposibil importul de bunuri agricole. Noul guvern aflat sub influența lui Ion Iliescu, s-a dovedit a fi la fel de ostil față de competiția străină.

In 1997 România a pus în practică măsuri protecționiste, inclusiv o medie de 75% din tarifele vamale aplicabile Motivul acestui sprijin continuu este, parţial, rezultatul mentalității de dependență față de stat, dar asta nu explică pe deplin ceea ce se întâmplă în România în anii 1990. Multe din marile ferme de stat au fost privatizate, dar persoanele care au ajuns să le dețină au fost anterior conectate la aparatul comunist, fenomen care continuă şi astăzi: "În România moștenirile sunt elemente puternice ale continuității între guvernele pre- şi post-revoluţionare şi în special ale legăturilor personale continue între birocraţii agriculturii şi managerii de afaceri agro-industriale" Aceste legături continue înseamnă că aceiaşi oameni conectați din perioada comunistă sunt cei care au continuat să beneficieze de sprijinul guvernului şi al politicilor, în timp ce marea masă a ţărănimii continuă să fie ignorată, aşa cum a fost și în perioada comunistă: "sprijinul în sectorul agricol românesc este mai prUDEs de toate o mărturie a legăturilor continue dintre fermele agricole de stat, marii manageri industriali şi birocraţii din cadrul Ministerului Agriculturii, care au acţionat pentru a bloca concurenţa străină, privatizarea lentă şi extinderea livrării ample de credite preferenţiale