Analiza comparată între Federația Rusă și Spania

I. Argumentare temă

Minianaliza comparată avută în vedere se va axa pe analizarea Federației Ruse și a Regatului Spaniei dintr-o perspectivă socio-economico-politică, bazându-se cu predilecție asupra deosebirilor existente între cele două națiuni europene.

Un prim set de argumente privind realizarea acestui studiu analitic se regăsește în trecutul istoric tumultos existent în cazul ambelor state, și anume tendințele imperialiste din secolele XV – XIX, existența, în secolul XX, a unor regimuri dictatoriale ( în Spania regăsim dictatura personală a generalului Franco din perioada 1939 – 1975), respectiv totalitare (comunismul existent în URSS în perioada 1917 – 1991), precum și instaurarea unor regimuri democratice (Spania – 1978, Rusia – 1992) – putându-se realiza, cu toate aceste elemente, o referire indirectă la trecutul recent al României – influența covârșitoare a sovieticilor în instaurarea comunismului, precum și rolul Spaniei – acela de „model demn de urmat pentru tinerele democrații din Europa de Est” Așadar, gradul de influență mai mult sau mai puțin directă asupra evoluției României reprezintă un prim argument în favoarea acestei analize.

De asemenea, un alt argument îl constituie poziționarea geografică, politică, socio- economică diferite, relația antagonică Est – Vest sugerând ca această analiză să aibă drept obiective scoaterea în evidență a principalelor diferențe existente, precum și evidențierea contextelor istorico-politice ce au condus la asemenea diferențe, dat fiind faptul că la începutul secolului XX ambele state erau monarhii, având și o situație economică asemănătoare.

Pe de altă parte, rolul pe scena politică internațională jucat de ambele națiuni, poziția politică de ordin extern adoptată, influența culturală exercitată de ambele națiuni, precum și cea religioasă ( exemplul Spaniei, ce a impus religia catolică în coloniile sale din America de Sud) reprezintă argumente demne de menționat, extrem de importante, în favoarea analizării acestor state.

Diferențele existente la nivel instituțional între cele două state conferă, pe de altă parte, o imagine de ansamblu asupra gradulelor diferite de dezvoltare politică, de maturizare a societății civile în funcție de diferitele contexte istorico-politice, constituind încă un set argumente în privința analizei celor două națiuni.

II. Descriere dimensiuni istorice și geografice

Referitor la dimensiunile istorice esențiale ce țin de Spania, putem afirma că această națiune ”datorează perioadei romane elementele de natură lingvistică, religioasă, juridică”

Totuși, din secolul XV Spania cunoaște o dezvoltare economică fără precedent, datorată bunăstării derivate din colonizarea spaniolă a Americilor, secolul XVI găsind Spania drept cea mai puternică națiune din Europa. Însă, o serie de războaie lungi şi costisitoare şi revolte au reprezentat începutul declinului puterii Spaniei în Europa. Controversa asupra succesiunii la tron a consumat ţara în secolul XVIII ( Războiul Spaniol de Succesiune - un stat spaniol centralizat fiind stabilit doar după acest război) şi a condus la o serie de conflicte armate şi revolte între liberali şi suporterii vechiului regim în mare parte a secolului XIX; un secol care a reprezentat şi pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi, totul culminând cu războiul spaniolo-american pierdut din 1898.

Rusia, pe de altă parte, a suferit pe plan economic și cultural până în secolul XV, datorită așa-zisului „jug mongol” , cnezatele rusești suferind de pe urma atacurilor tătare. Căderea Constantinopolului (1453) a făcut din Rusia cea mai puternică țară creștină din Estul Europei – secolele XVI – XIX făcând ca Rusia să se afirme pe scena europeană drept o superputere, mai ales datorită domniilor lui Petru cel Mare ori Alexandru al II – lea. Demn de menționat este faptul că timp de aproape 1000 de ani statul rus a fost unul „autocrtatic” , fiind condus de un monarh a cărui putere era nelimitată. Puterea statală era absolută, ceea ce semnifica faptul că țarul rus își exercita puterea asupra întregului teritoriul, conducerea țaristă mai fiind și patrimonială ereditară, domnitorul deținând teritoriul drept proprietate. De asemenea, regimul țarist s-a aliat cu Biserica Ortodoxă Rusă, aceasta devenind biserica națională. Așadar, elemente ca autocrația, patrimonialismul sau gradul extrem de ridicat al bisericii ortodoxe în societate și-au lăsat puternic amprenta asupra dezvoltării politice