Analiza și Monitorizare Media

Cuvântul comunicare a fost folosit pentru prima data în secolul al XIV-lea în Franţa, cu semnificaţia de „comuniune, împărtăşire, participare”. Începând cu secolul al XVI-lea el devine sinonim cu „acces, trecere”, semnificaţie care este legată de dezvoltarea mijloacelor de transport, a drumurilor, a şoselelor, iar în secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea instrumentelor moderne de comunicare, s-a impus treptat semnificaţia de „transmitere”, care, însă , a fost aplicată cu adevărat în mijloacele de comunicare în masă, ca radioteleviziunea sau presa scrisă abia la jumătatea secolului al XX-lea. Din punct de vedere etimologic, cuvântul comunicare provine din latinescul comunicare şi înseamnă acţiunea de „a face comun, a fi în relaţie cu”.

Ştiinţa comunicării a determinat foarte multe discuţii de-a lungul timpului, deoarece fiecare domeniu utiliza acest termen într-o acceptiune particulară, specializată, care, de cele mai multe ori se afla în contradicţie cu semnificaţiile acestui termen din alte sectoare ale cunoaşterii. Fiecare autor oferea o definiţie comunicării, definiţie pe care o considera cea mai potrivită. De-a lungul timpului au existat foarte mulţi autori care au încercat să dea o definiţie cât mai amplă şi care să cuprindă cât mai multe din din disciplinele interesate de problemele comunicării.

Profesorul britanic de telecomunicaţii Colin Cherry este autorul uneia dintre primele lucrări de comunicare, iar definiţi formulată de el este remarcabilă prin concizia ei: „comunicarea este ceea ce leagă organismele între ele” . Aceasta definiţie a fost aspru criticată de Louis Forsdale, care spune că, dacă ne luăm după această definiţie înseamnă că şi lesa cu care ne plimbăm câinele constituie tot o formă de comunicare. Dacă analizăm ceea ce a spus Forsdale putem remarca faptul că acea lesă poate stabili o legătură comunicaţională între stăpân şi câine. Această legătură comunicaţională poate fi reprezentată de smâncituri ale lesei, care îl ajută atât pe stăpân, cât şi pe câine să-şi transmită anumite mesaje legate de intenţiile de deplasare sau atenţionări şi avertismente. Astfel, o simplă lesă devine un canal de comunicare.

Carl I. Hovland, Irving I. Janis şi Harold H. Kelley afirmă că, „comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei, verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul)” . Apoi, Charles Morris are o viziune mai largă în ceea ce priveste comunicarea, pe care o defineste ca fiind „punerea în comun, împărtăşirea, transmiterea unor proprietăţi unui număr de lucru. Orice mediu care serveşte acestui proces de punere în comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul” .

O definiţie mult mai aproape de sensul comunicării din zilele noastre este dată de Jean- Claude Bertand în lucrarea sa „O introducere în presa scrisă şi vorbită”, pentru care comunicarea este: „ceea ce permite stabilirea unei relaţii între persoane, între obiecte sau între persoane şi obicte. Ea desemnează fie acţiunea de a comunica, fie rezultatul acelei acţiuni” . Comunicarea se transmite prin semne (vederea) şi prin sunete (auzul), iar pentru ca aceasta să fie posibilă este necesară prezenţa unui emiţător, a unui mesaj şi a unui receptor.

Termenul de comunicare poate fi folosit şi cu sensul de „a aduce la cunoştinţă” sau „a informa”, sens care este redat dicţionarul explicativ, în care sunt menţionate trei semnificaţii ale cuvântului comunicare:

Înştiinţare, aducere la cunoştinţă

Contacte verbale în interiorul unui grup sau colectiv

Prezentare sau ocazie care favorizează schimbul de idei sau relaţiile spirituale

Comunicarea are foarte multe seminificaţii, astfel încât poate raspunde mai multor tipuri de situaţii, dar, deşi este un domeniu atât de vast, se fac în general trei distincţii ale comunicării: comunicare verbală-comunicare nonverbală, comunicare intrapersonală-comunicare interpersonală, comunicare de grup-comunicare de masă sau mediatizată.

Comunicarea verbală foloseşte vorbirea şi scrisul

Comunicarea nonverbală se bazează pe gesturi, mimică; mai este numită si limbajul trupului

Comunicarea intrapersonală se referă la o singură persoană;acest tip de comunicare ne poate ajuta foarte mult să ne eliberăm de probleme, fiindcă vorbim cu noi înşine

Comunicarea interpersonală necesită cel puţin două persoane pentru a avea loc

Comunicare de grup, comunicarea între mai multe persoane

Comunicarea mediatizată este procesul prin care un emiţător transmite un mesaj cu ajutorul unui suport tehnic către un receptor

Comunicarea de masă este procesul prin care specialiştii în comunicare .