Analiza sistemului de relații internaționale în perioada interbelică

CAPITOLUL 1. De la război la criza economică generală.

Aceastui interval de timp i se atribuie sfârșitul supremației europene în relațiile internaționale, acțiuni(eșuate) pentru realizarea securității colective, stabilirea primei organizații internaționale cu vocație generală și universală. SUA își arăta puterea prin intervenția sa la sfârșitul războiului și diplomația prin rolul presedintelui Wilson la negocierile pentru crearea Ligii Națiunilor. Japonia a devenit partener al principalelor puteri învingătoare și URSS a revenit în jocul politic pe continent.

Liga Națiunilor stătea la baza concepției de securitate colectivă și presupunea solidaritatea membrilor acesteia, pentru a se opune oricărei amenințări cu războiul . Noi state naționale s-au format după primului război: Cehoslovacia, Regatul sârbo-croato-sloven, Polonia, Austria, Ungaria, iar România îsi întregea teritoriul cu provincii locuite în majoritate de români. Franța,puterea militară continentală,căuta să stopeze Germania,urmarind alianțe cu Anglia și SUA care au refuzat propunerea.

Anglia a ales calea de compromis,având convingerea că Germania își va promoveza interesele prin mijloace diplomatice, fără a recurge la forță și a acceptat paritatea navală cu SUA.

Pentru a obliga Germania la plata a 132 de miliarde de mărci de aur, reprezentând datoria de război, Franța și Belgia au ocupat zona Ruhului în 1923, guvernul german cerând în mod constant reducerea reparațiilor și eliminarea altor constrângeri impuse prin tratatul de pace.

Evoluția realațiilor internaționale a avut un impact negtiv în acea perioadă deoarece: SUA s-a izolat, Japonia era nemulțumită de rolul care i-a fost acordat, Italia de asemenea tot mai nemulțumită de rezultatele, URSS se confrunta cu dificultăți datorită luptei cu alb-gardistii, apoi cu intervenția Franței și Marii Britanii, apoi cu războiul cu Polonia. Va recurge la noua politică economică, la capitaluri si specialisti străini, la reorganizarea forțelor productive si va relua treptat relațiile economice si financiare cu alte state. In primii ani de după război au inregistrat succese regimurile fasciste: in Ungaria in 1920 regimul hortist, in Italia cel fascist in 1922, in Bulgaria regim de dreapta in 1923,in Portugalia in 1926 si in Polonia din 1925 regimul autoritar al generalului Pilsudski. In problema reparaŃiilor, Anglia, susținea mereu reducerea sumei pretinse Germaniei,aceasta complicând timp de 10 ani relațiile franco-britanice. Ulterior, suma a fost redusă și astfel acceptată de Germania,însă cerând un moratoriu. Franța și Belgia au răspus prin ocuparea Ruhului supunând problema unui comitet internațional de experți. Germania a opus rezistență pasivã, a făcut greve și a încetat producția, ceea ce a dus la uriase pierderi economice. Și-au dat seama că nu pot să facă Germania să plătească dacă ea se află în neputință efectivă, datorată haosului econimic și financiar de a plăti, așa că a fost acceptat și executat planul Dawes, privind plata gradualã a datoriei externe, eliberând Ruhrului în 1925.

1.1 Eforturi pentru construirea unor structuri de securitate.

În 1925 s-a semnat Pactul renan în care Germania, Franța și Belgia se angajau sã nu recurgã la rãzboi între ele, decât dacã asta ar fi decisã de Liga Națiunilor. Germania a devenit membrã a Ligii NaÑiunilor; apoi a revendicat evacuarea anticipatã a zonei renane, ca și suprimarea misiunii militare care controla dezarmarea germanã. Apoi a adoptat planul Young privind esalonarea pe 59 ani a datoriei, dar cu reducere cu 17%. În 1929, Germania revendica teritoriul Saar și cerea, în schimbul dezarmãrii sale, o limitare generalã a armamentelor. urmărind eliminarea restricțiilor impuse. Rusia sovieticã, prin tratatul de la Rapallo(1922), a reluarat relațiilor diplomatice și comerciale cu Germania; în 1924 fiind recunoscutã de statele occidentale. A obținut apoi reluarea relațiilor comerciale prin acorduri bilaterale, încheiate în 1924 cu Franța, Italia și Anglia.

În 1921 se încheie tratate între Romania și Cehoslovacia, respectiv Romania si Yugoslavia, intenționând să se opună cu forța restaurării monarhiei duale. S-a creat astfel Mica Antantă care nu era însă asigurată în afară: Yugoslavia contra Italiei, Cehoslovacia contra Germaniei și Romania contra URSS; în plan economic, ele nu au putut realiza o colaborare economică, începand cu reducerea tarifelor.

Ungaria a intrat in conflict cu vecinii, dar a fost insă sprijinită de Italia, care a primit facilități economice, ceea ce va menține acest sprijin. Italia urmărea stabilirea controlului asupra Adriaticii și a influenței în Mediterană aflată sub supremația Angliei. În Mediterană se dezvolta însă naționalismul musulman. Soldații turci sunt curajoși și devotați patriei lor și se luptă vitejește pentru fiecare palmă de pământ, astfel Turcia redevine stăpană pe tot teritoriul său, capitulațiile fiind anulate și încheie acorduri cu Italia și URSS. Marea Britanie începe să aibă dificultăți în Egipt, Afganistan, Sudan, Iran, iar Franța în Maroc, Tunisia și Siria. Marea Britanie menaja interesele Italiei, contra Franței.

Deoarece neparticiparea SUA fãcea iluzorii sancțiunile economice, cu inițiativa Franței, se adoptă în 1924 un Protocol care impunea statelor membre sã coopereze loial și eficient la aplicarea de sancțiuni, chiar militare, însă venirea conservatorilor la putere în Anglia a dus la respingerea lui.

În 1928, se semnează un tratat care prevedea ca excepție doar rãzboiul contra unui stat care încalcã pactul Ligii sau pactul Locarno, de toate statele, inclusiv SUA, URSS, Germania și Japonia, cunoscut ca pactul Briand-Kellogg.

În 1930, Briand sugereazã crearea unei uniuni, apoi a unei federații europene, dar Germania vede în aceasta un mijloc de a menține frontierele orientale; URSS vede un bloc anti-sovietic; Anglia vede o amenințare a poziției sale coloniale și a relației cu SUA; multe state au rezerve.