Armele Nucleare

1.Armele nucleare

Arma nucleară este cea mai puternică armă de distrugere în masa ,capabilă să producă, în timp scurt, pierderi mari trupelor şi populaţiei, să distrugă tehnica militară şi materialele, lucrările de apărare obiectivele militare şi economice,să creeze mari zone contaminate radioactiv,să exercite asupra personalului un puternic efect psihologic şi tot odată ,un impact cu consecinţe grave asupra factorilor de mediu. O armă nucleară, numită şi bombă atomică, este o armă tehnicizată extrem de distrugătoare care se bazează pe energia eliberată prin următoarele procese fizice:

• la prima generaţie de bombe nucleare: prin fisiune nucleară;

• la a doua generaţie (bomba cu hidrogen): prin fisiune, urmată de fuziune nucleară.

Armele nucleare se bazeaza pe acţiunea disrugătoare a imensei cantităţi de energie care se degajă în timpul exploziei nucleare iar prin efectele pe care le produce ocupă un loc deosebit în categoria mijloacelor de lupta modernă. Efectul ei vătămător poate intrece de sute de mii de ori efectul celei mai puternice muniţii în cărcate cu substanţe explosive obişnuite.

Muniţia nucleară se exprimă în cantitate de energie care se eliberează în timpul exploziei nucleare. În funcţie de puterea muniţiei nucleare bombele nucleare se clasifică în mai multe categorii: după putere, după tipul de vector purtător,după tipul de proces .Bombele nucleare au mai multe forme de întrebuinţare:aviaţie purtătoare,artilerie de calibru mare,proiectile balistice, submarine.

Exploziile se pot executa în funcţie de tipul misiunii,tipul operaţiunilor,în aer, la suprafaţa pământului,în apă. În funcţie de locul unde sunt exploziile putem contoriza şi efectele,în cazul explozilor aeriene efectele pe sol sunt mici, prin aceste explozii se urmăreşte detonarea unor avioane. Exploziile nucleare la suprafaţă pământului contaminează radioactiv terenul, iar cele la suprafaţă apei litoralul şi obiectivele aflate pe uscat şi pe apă.

Unda de şoc este rezultatul comprimării puternice a mediului prin care se transmite de la un strat la altu energia exploziei. Unda de şoc poate distruge clădiri, poate arunca oameni şi diverse obiecte din teren la distanţe mari. Fiind de natură statică este principalul factor de distrugere a exploziei nucleare, deoarece efectele acţiunii ei distructive asupra personalului, tehnicii de luptă şi lucrărilor sunt mai mari decât efectele cauzate de ceilalţi factori distructivi. Unda de şoc se propagă în toate direcţiile de la centrul exploziei cu viteza supersonică.

Deşi efectele folosirii unor asemene arme sunt devastatoare tot mai multe puteri militare îşi îmbogăţesc arsenalul nuclear. Istoria ne-a dovedit că aceste arme produc pierderi irecuperabile.

2.Istoric

Baza fizică a armei nucleare, reacţie de fisiune în lanţ a uraniului,a fost descoperită în 1939, anul declanşării celui de aII-lea război Mondial. Imediat după descoperire,în cel mai mare secret, părţile beligerante au început o aprigă competiţie de cercetare ştiinţifică în domeniul energiei atomice.

În perioada interbelică după apariţia fascismului în Italia şi Germania mulţi savanţi au emigrat în SUA. Guvernul American a sprijinit cercetarea în domeniul nuclear,în special după intrarea, la 07 decembrie 1941,în război,întrucât se prevedea posibilitatea obţinerii unei arme extreme de puternice, practic invulnerabilă, care ar fi permis obţinerea supremaţiei în plan militar.