Belgia - Sisteme de Partide

I. Belgia – scurt istoric şi prezentare geopolitică

Diverse naţiuni şi culturi au ocupat teritoriul de astăzi al Regatului Belgiei , de la celţi şi romani până la francezi şi olandezi Originea numelui derivă de la primii locuitori ( belgienii ) , de care Iulius Caesar făcea referire pe când socotea campaniile sale din Galia. La prăbuşirea Imperiului Roman , francii au preluat teritoriul şi , o dată cu trecerea timpului , regiunea a ajuns să fie parte din Ţările de Jos , până la războiul său de independenţă din 1830 , desfăşurat sub auspiciile francezilor După o scurtă perioadă de intervenţie internaţională în regiune , pentru a se evita anexarea sa la Franţa , Regatul Unit a propus ca noua ţară să fie condusă de o casă regală dintr-o ţară terţă , sugerându-l pe ducele Leopold I al Belgiei

În secolul al XX-lea se declară neutră , însă , datorită invadării sale în timpul celor două Războaie Mondiale , se decide să incheie politica sa externă pacifistă şi să adere la NATO

Belgia este o mică ţară situată în Europa de Vest , care se învecinează cu Ţările de Jos , Germania , Luxemburgul , Franţa şi Marea Nordului Capitala Belgiei este Bruxelles , care este şi oraşul cel mai important

Limba oficială : olandeza ; franceza ; germana

Vorbind de sistemul său politic , putem spune că este o monarhie constituţională , regele actual fiind Albert al II-lea

II.Organizarea politică a Belgiei Evoluţia istorică a partidelor politice ( multipartidismul )

Organizarea politică belgiană este destul de complexă , am putea spune chiar un mic paradox Sistemul federal se împarte în organisme care nu corespund doar zonelor geografice , ci şi ligvistice

Şefia statului este defţinută de monarh , ale cărui activităţi sunt de fapt ceremonialele Şeful Guvernului este Primul Ministru , actualul fiind Guy Verhofstadt , care coordonează un număr maxim de 15 miniştri cu afiliaţie la partidul său sau la coaliţia care se află la putere

Puterea legislativă se bazează pe un Parlament bicameral compus din 150 de reprezentanţi şi 71 de senatori Actualul sistem politic belgian se caracterizează printr-o foarte mare complexitate , datorită şi participării electoratului la desemnarea unor membri în Parlamentul European Parlamentul European cooptează 10 aleşi francofoni , 14 neolandezi şi 1 germanofon

Senatul Belgiei este format din 71 de senatori , din care 40 ( având un mandat de 4 ani ) sunt aleşi direct de către un corp electoral divizat în 2 colegii electorale ( la fel ca pentru alegerile Parlamentului European ) :

- colegiul electoral francofon , care are dreptul de a alege 15 senatori din elita sa;

- colegiul neolandez , care are dreptul de a alege 25 de senatori din elita sa

Parlamentele comunităţilor desemnează 21 de senatori din rândul membrilor săi , aceştia având dreptul la un dublu mandat Atât senatorii aleşi direct cât şi cei ai comunităţii cooptează 10 senatori : 4 senatori francofoni şi 6 senatori neolandezi Numărul senatorilor cooptaţi , desemnaţi de către fiecare grup politic , este fixat după principiul reprezentării proporţionale Mai există unii senatori de drept , care fac parte din Familia Regală ( copiii regelui sau descendenţi ai săi , dar fără drept de vot )

Belgia este una din ţările cu o experienţă consistentă în practica multipartidismului După părerea unor specialişti , multiplicarea partidelor a fost un rezultat în urma sistemului electoral , cât şi al superpoziţionării clivajelor existente

La scară naţională , multipartidismul a înlocuit sistemul cu 2 partide şi jumătate , în timp ce fiecare regiune a ţării a cunoscut sau cunoaşte sistemul de partid dominant Dar reprezentarea proporţională nu a împedicat bipolarizarea corpului electoral în anumite momente : problema regalităţii şi a „ războiului şcolar ” din anii ‘ 50 , ce au devizat Belgia în 2 blocuri : Patidul Social – Creştin şi Partidul Social Belgian , ce constituiau poli de atracţie în direcţii opuse

Multipartidismul are diverse efecte asupra compoziţiei guvernămintelor ; din 1919 , nici un partid nu a deţinut majoritatea absolută în cele 2 camere ale Belgiei , în afară de Partidul Social – Creştin , în perioada 1950 -1954 Ca atare , guvernămintele se caracterizează prin eterogenitate , coaliţiile presupunând realizarea unor acorduri de compromis între partide Practica guvernământului minoritar omogen este puţin întâlnită şi de scurtă durată Formarea unor coaliţii a fost afectată de schimbările survenite în sistemul de partide Partidul Liberal , care fusese un partener disponibil atât pentru coaliţia de orientare conservatoare cu social –creştinii , cât şi pentru coaliţia de orientare laică cu socialiştii , a cunoscut profunde mutaţii începând din 1961 , social – creştinii devenind de atunci stăpânii jocului coaliţiilor , în pofida seriosului recul electoral înregistrat în 1965 -1981