Cercetare percepția stereotipurilor de gen în rândul studenților

1. INTRODUCERE

Discriminarea şi stereotipurile de gen reprezintă o problemă actuală, extrem de importantă şi de multe ori neglijată în societatea românească. Conştientizând faptul că discriminarea de gen în mediul universitar românesc este încă larg răspândită şi reflectă distribuţia inegală a puterii între genuri , cercetarea de faţă îşi propune să analizeze percepţia stereotipurilor de gen în rândul studenţilor, pornind de la premisa că acestea limitează femeile şi bărbaţii la imagini simplificate, roluri predeterminate, artificiale şi de cele mai multe ori degradante sau distorsionate pentru ambele genuri.

Studiul de faţă este rezultatul unei cercetări teoretice şi empirice cantitative asupra percepţiei stereotipurilor de gen în mediul universitar, în rândul studenţilor de anul I de la Facultatea de Ştiinţe Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti.

Interesul pentru o această temă de cercetare a fost stimulat credinţa autoarelor că un mediu universitar echitabil din perspectiva dimensiunii de gen este puternic potenţat de realizarea de cercetări şi studii în acest domeniu, conştientizând astfel, dimensiunea de gen a educaţiei şi înţelegând mai profund faptul că stereotipurile de gen reprezintă o barieră în vederea realizării unei societăţi moderne şi parteneriale.

De asemenea, interesul pentru percepţia stereotipurilor de gen în mediul universitar are ca fundament contribuţia acestora la dezvoltarea unor comportamente specifice care devin de multe ori vectori ai identificării tinerilor şi care au consecinţe ulterioare în toate domeniile de activitate, private sau publice. În acest sens, apreciem că stereotipurile de gen trebuie conştientizate mai ales în mediul educaţional, pentru a încuraja egalitatea şi parteneriatul între femei şi bărbaţi. Nu în ultimul rând, considerăm că procesul de socializare al studenţilor şi studentelor şi răspândirea stereotipurilor de gen poate avea un efect major în consolidarea inegalităţilor între femei şi bărbaţi pe tot parcursul vieţii. Prin urmare, considerăm esenţial ca în mediul universitar să se respecte o serie de norme etice care să nu permită propagarea stereotipurilor de gen şi discriminarea pe criterii de sex.

În acest context, cercetarea de faţă a pornit de la rezultatele unor studii, cercetări şi proiecte care au tratat problematica de gen în educaţie în spaţiul românesc, considerându-le un punct de plecare valoros pentru studiul de faţă.

Nu în ultimul rând, merită a menţiona că în toate etapele cercetării, de la clarificările conceptuale iniţiale şi până la elaborarea instrumentului de cercetare şi ulterior la interpretarea rezultatelor şi formularea concluziilor, în cadrul echipei au existat numeroase dezbateri şi exprimări de puncte de vedere diverse. Un aspect interesant pentru autoarele studiului l-a reprezentant oportunitatea reală de conştientizare a propriilor stereotipii de gen şi de reconsiderare a propriei perspective asupra dimensiunii de gen, precum şi o cunoaştere mai profundă a mecanismelor care structurează identitatea de gen a fiecăruia sau fiecăreia dintre noi.

2. STEREOTIPURILE DE GEN ÎN EDUCAŢIE

Analizând abordările teoretice asupra problematicii de gen putem identifica două direcţii majore: cea biologică şi cea culturală. Potrivit perspectivei biologice, genul este puternic influenţat de datul biologic la nivelul comportamentelor sociale şi al relaţiilor intra şi inter-genuri. Perspectiva culturală are numeroase subramuri: psihologică, psiho-sociologică, sociologică, antropologică, culturalistă, care au în comun ideea că datul biologic este profund modificat la nivel de gen de dimensiunea socială. Astfel, identitatea de gen, relaţiile intra şi inter-genuri se produc printr-un proces continuu şi complex de comunicare şi interacţiune socială.

În acest context, stereotipurile sunt rezultatul unui proces de selecţie şi de sistematizare, prin care se generalizează la un ansamblu de indivizi aceleaşi opinii simplificate la extrem. Potrivit lui Walter Lipman, stereotipurile posedă o mare tonalitatea afectivă, găsindu-şi originea în societate şi oferind posibilitatea de a explica natura raporturilor dintre grupuri şi noţiuni. De asemenea, un aspect extrem de important vizează faptul că noţiunea de stereotip le evocă pe cele de prejudecată şi discriminare. Ea conduce la ideea de generalizare şi de eroare de judecată, aducând cu sine o serie de consecinţe negative pe plan comportamental. De asemenea, Hoffman şi Hurst definesc stereotirpurile ca fiind mijloace de explicare sau de raţionalizare, ele intervenind în judecăţile sociale asupra celorlalţi şi deformând realitatea. Allport subliniază faptul că stereotipurile sunt foarte puternice, iar impactul lor poate fi determinant atât pentru percepţiile cât şi pentru relaţiile noastre.