Comparație România - Polonia

Anul 1989 a intrat în istoria omenirii ca an al prabusirii în lant a regimurilor comuniste din tarile Europei Centrale si de Est, iar rapiditatea cu care s-a desfasurat acest eveniment marturiseste cât de artificial si antisocial era acest sistem. Partidul unic comunist s-a dovedit a fi un element strain în societate dar pe care o stapânea cu o forta si atotputernicie nemaiîntâlnita în istorie. De îndata ce monopolul Partidului Comunist a disparut se produce emergenta pluripartidismului si, odata cu acest fenomen, societatile cunosc o schimbare de esenta.

În acel an, popoarele aflate în sfera de dominatie sovietica au manifestat împotrivire fata de regimurile comuniste impuse de Uniunea Sovietica.Cel care a promovat o serie de reforme,începand cu anul 1984 a fost conducatorul sovietic Mihail Gorbaciov.Aceasta activitate de reforme, numita perestroika urmarea reformarea sistemului comunist de guvernare, aducerea unor schimbari de structura vechiului sistem din timpul lui Stalin. Gorbaciov socotea ca acel comunism totalitar de tip stalinist era depasit de epoca istorica de sfarsit a secolului XX si ca, mentinut în aceste forme conservatoare, putea compromite definitiv ideea de comunism. Autorul perestroikai urmarea, asadar, imaginea unui neocomunism cu fata umana. Pentru asemenea intentii dar si realizari, Gorbaciov a si fost rasplatit prin acordarea premiului Nobel pentru pace.

În mod indirect, Gorbaciov a inlesnit procesul de obtinere a independentei reale de catre multe popoare, printre care primul loc îl ocupa tarile din sud-estul Europei: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Albania, Bulgaria, România. Aceasta politica, inaugurata si în R.D.G., a avut darul de a contribui si mai mult la procesul apropierii dintre cele doua state germane si de a conduce pâna la urma la reunificarea Germaniei si la retragerea ultimelor trupe de ocupatie de pe teritoriul Germaniei unificate.

România cunoscuse în anii 1947-1989, timp de patru decenii de la proclamarea republicii si cucerirea puterii de catre comunisti, o perioada grea, de regim totalitar aservit Moscovei. Acest regim a cunoscut mai întai guvernarea comunista a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a liderilor comunisti Ana Pauker si Vasile Luca si a unei nomenclaturi comuniste faurite cu multa abilitate de conducerea partidului. Din 1965, de la moartea lui Gheorghiu-Dej, puterea a fost preluata de Nicolae Ceausescu. La începutul conducerii sale, Ceausescu a afisat preocuparea de a iesi din sfera de dominatie sovietica si a prezentat unele initiative în acest sens.

Epoca Ceausescu a continuat procesul început în timpul lui Gheorghiu  Dej de distrugere a intelectualitatii, a valorilor nationale, a operelor si a bunurilor, sub pretextul necesitatii aplicarii dictaturii proletariatului si a luptei de clasa.

Împotriva unor astfel de stari de lucruri au protestat românii în zilele de 16-22 decembrie 1989 si, în fapt, pentru înlaturarea lui Ceausescu si o data cu el a comunismului din România.

Din 1952 pâna în 1989,numele oficial al Poloniei a fost Republica Populara Poloneza, în timpul în care a fost condusa de Partidul Muncitoresc Unit Polonez.. Comunistii au condus efectiv Polonia din 1944, dar numele nou al tarii nu a fost adoptat pâna când nu a fost votata constitutia din 1952.

Republica Populara Polona a fost un stat suveran conform definitiilor date de dreptul international. În realitate, a fost totusi un stat satelit subordonat Uniunii Sovietice. Sovieticii au avut o mare influenta în domeniul afacerilor externe si al celor interne. Fortele Armatei Rosii au stationat în Polonia pâna în 1989.

Comunistii polonezi, care raspundeau numai în fata sovieticilor, detineau controlul total al tarii. Opozitia a fost persecutata si mai apoi suprimata, iar contrar întelegerilor de la Conferinta de la Yalta, nu s-au tinut alegeri libere si cinstite pâna în 1990.

În 1990 Presedintele partidului comunist Wojciech Jaruzelki, care era si presedintele guvernului, si-a dat demisia din functia de conducator al Poloniei, la putere venind în decembrie Walesa. Pâna la sfârsitul lui august, a fost format un guvern de coalitie condus de Solidaritatea(sindicat independent format în septembrie 1980; sindicatul Solidaritatea a adunat în rândurile sale diverse forte sociale anticomuniste, de la catolici de dreapta pâna la oameni ai stângii anticomuniste; pâna la sfârsitul anului 1981, Solidaritatea avea noua milioane de membri, un sfert din populatia tarii si de trei ori mai mult decât sindicatele oficiale), iar în decembrie Walesa a fost ales presedinte si si-a dat demisia din postul sau din sindicat. Acesta a fost sfârsitul Republicii Populare Poloneze.

Democratia nu poate exista cu adevarat decât daca indivizii se grupeaza în functie de scopurile si afinitatile lor politice, adica daca între un individ si stat se insereaza acele formatiuni colective, fiecare reprezentând o anume orientare comuna pentru membrii sai, un partid politic