Conceptul de Putere

Introducere

Pentru teoria relatiilor internationale, conceptul de putere este unul foarte important atat timp cat in epicentrul sistemului international se afla puterea. Concepte precum puteri regionale, mari puteri, superputeri sau hiperputeri fac parte din limbajul de zi cu zi. Comportamentul fiecarui stat cat si dinamica sistemului international isi au izvorul in structura si distributia puterii mondiale. Asa cum vom vedea in continuare, puterea reprezinta o realitate multidimensionala, intrucat se manifesta atat ca obiectiv cat si ca instrument al statelor.

Deasemenea, esenta politicii o constituie accesul la putere. Aceasta permite, pe plan intern-extern, transpunerea in practica a propriilor programe politice, precum si satisfacerea propriilor interese. Puterea este si un instrument fundamental de analiza in stiintele politice Celelalte categorii ale stiintelor politice se definesc prin raportare la conceptul de putere. In Relatiile Internationale, puterea reprezinta un concept central si se manifesta atat ca obiectiv, cat si ca instrument al statelor. Altfel spus, pe plan international, puterea are un caracter dual: reprezinta deopotriva un scop in sine si un mijloc in vederea atingerii unui scop. Puterea ca scop in sine inseamna detinerea cat mai multor resurse militare, economice, tehnologice, diplomatice etc., adica un potential de putere cat mai mare. Puterea ca mijloc de atingere a unui scop, reprezinta utilizarea efectiva a acestor resurse, a acestui potential pentru obtinerea rezultatului dorit.

Puterea politica

Definirea puterii s-a dovedit insa o sarcina extrem de dificila, intrucat este un concept multidimensional, cu sensuri multiple si uneori eluzive. In general, conceptul de putere desemneaza intregul arsenal folosit de un actor pentru a influenta si controla alt actor. Altfel spus, prin putere se intelege capacitatea unui actor international de a influenta comportamentul unui alt actor international pentru a-l determina sa indeplineasca sau sa nu indeplineasca unele actiuni, in conformitate cu interesele si obiectivele actorului international care exercita puterea.

Pentru paradigma realista, puterea reprezinta cheia de bolta a relatiilor internationale. Toate teoriile realiste considera ca preocuparile legate de putere, balanta de putere, dinamica puterii reprezinta motorul afacerilor internationale. Puterea reprezinta un instrument principal, daca nu singurul, pentru implinirea intereselor nationale. Ca urmare, teoriile realiste postuleaza ca statele sunt intr-o continua competitie pentru putere. Dar, argumentele folosite sunt diferite de la un curent la altul.

Hans Morgenthau, intemeietorul realismului clasic, supranumit "realism al naturii umane, considera ca statele au o "pofta nemarginita pentru putere" intrucat sunt conduse de fiinte umane care au "vointa de putere" inca de la nastere si, in consecinta, sunt permanent in cautarea de oportunitati pentru a prelua ofensiva si a-si impune dominatia asupra altor state. Daca natura umana reprezinta cauza profunda a competitiei pentru putere in viziunea lui Morgenthau, anarhia sistemului joaca acelasi rol in opinia lui Keneth Waltz, intemeietorul realismului defensiv. Waltz postuleaza ca, desi urmaresc in primul rand supravietuirea in sistem, fiind tentate sa se comporte defensiv prin mentinerea balantei de putere, statele profita totusi de stimulentele pe care le ofera sistemul international pentru a castiga putere pe seama rivalilor, ori de cate ori se iveste o asemenea oportunitate.

Pe o asertiune asemanatoare se fundamenteaza si realismul ofensiv al lui John Mearsheimer, care insa merge mai departe, afirmand ca anumite caracteristici ale sistemului international indeamna marile puteri sa se concureze pentru putere. Realismul ofensiv considera ca scopul fundamental al unui stat este sa devina hegemon in cadrul sistemului, adica un stat atat de puternic incat sa domine toate statele din sistem.