Conferința de la Munchen

Introducere

În această lucrare voi încerca să fac o rezumare a situaţiei internaţionale de la 1938 şi agravarea acesteia în aceeaşi perioadă şi urmările care au survenit.

în urma analizării literaturii de specialitate am ajuns la concluzia că tema dată este o temă profund studiată şi analizată de specialişti în istoria relaţiilor internaţionale ca ex. : Henry Kissenger; Sergiu Nazaria; Nicolae Ciachir; Ion Ţurcanu; etc.

Această temă sa aflat în vizorul specilaiştilor pentru că s-a cercetat posibilile evoluţii a relaţiilor internaţionale în cazul nesemnării acordului de la München.

Drept dovadă a interesului mare faţă de evoluţia relaţiilor internaţionale în perioada interbelică am ales tema dată în care am abordato în conformitate cu părerile şi concluziile mai multor specialişti în domeniu.

Cercetarea în cauză demonstrează importanţa conferinţei de la München pentru Germania şi pasul greşit făcut de Franţa şi Anglia.

Obiectivele (sarcinile) pe care mi le-am propus pentru elaborarea tezei date sunt următoarele :

- să cercetez situaţia internaţională la 1938

- să observ poziţia marilor puteri faţă de probema cehoslovacă

- să stabilesc rolul conferinţei de la München în mersul istoriei

- să evidenţiez care ar fi fost evoluţia relaţiilor internationale în cazul nesemnării acordului de la München.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, teza dată am structurat-o în 2 capitole

Capitolul I se intitulează : Situaţia internaţională la 1938 şi agravarea el în această parte a tezei mi-am propus să vorbesc despre nedorinţa Angliei şi Franţei de izbuncnirea unui nou război pe plan eurpean, fiind convinse că Germania a fost tratată prea dur în Tratatul de la Versaille şi posibilitatea începerii unui nou război nu era prea convingătoare.

în subcapitolul 1.1 şi 1.2 pun în evidenţă că la 1938, devenind din ce în ce mai puternic, Hitler a anexat Austria şi a cultivat apoi cu abilitate nemulţumirile din rîndurile minorităţilor germane din zona Sudetă în Cehoslovacia.

Al II Capitol l-am intitulat Conferinţa de la Munchen şi urnirile ei. Aceasta fiind divizat în 2 subcapitole în care relatez că pe măsură ce tensiunea creştea, Hitler a reuşit să-i manipuleze pe rivalii săi şi să-şi satisfacă propriile dorinţe. Astfel după Munchen Hitler a primit un fel de permis de liberă trecere către S-E-ul european din partea marilor puteri europene, care pledaseră pentru : neintervenţionism - Anglia şi Franţa.

Pentru realizarea acestei lucrări am folosit metodele : analiză, comparativă, descriptivă, content-analiză. Noţiunile folosite sunt:

- Acord - 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat într-o înţelegere; învoire, înţelegere. 2. Tratat, convenţie între state, care reglementează domenii determinate ale colaborării internaţionale.

- Neintervenţionism, - Referitor la politica de neintervenţie.

- Cîrdăşie - întovărăşire în scopuri condamnabile.

- conferinţă - Reuniune a reprezentanţilor unor state, ai unor organizaţii politice, ştiinţifice etc, cu scopul de a dezbate şi de a hotărî asupra unor probleme curente şi de perspectivă ale activităţii lor.

- mediator - Persoană, guvern etc. care mijloceşte o înţelegere între două părţi (adverse), care face un act de mediaţie; mijlocitor, intermediar.

- garanţii - mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligaţii ceea ce serveşte drept asigurare că o obligaţie luată va fi ţinută.

Ca suport material m-am condus de lucrările specialiştilor : Henry Kissenger; Sergiu Nazaria; Nicolae Ciachir; Ion Ţurcanu.

Actualitatea temei constă în faptul că era vorba de o biată securitate regională pasageră, căci viaţa politică a statelor lumii intra pe nesimţite în făgaşul globalizării, dovadă faptul că, ceea ce s-a petrecut în S-E-ul Europei, avea să efectueze securitatea întregului continent Dacă America nu ieşea din izolarea, „neintervenţionismului" său altă era istoria azi, nu numai pentru noi europenii ci şi pentru americani.