Conflicte în Zona Caucazului de Sud

Sfârşitul Războiului Rece a creat o nouă ordine mondială şi a condus către restabilirea unor noi relaţii de putere la nivel internaţional. Statele Unite şi-au impus în totalitate prezenţa pe plan global şi au devenit centrul politic internaţional de decizie. SUA îşi confirma prezenţa în cele mai strategice zone mondiale, prin puterea sa politică, economică şi militară. Anii imediat următori, după sfârşitul Războiului Rece, au reprezentat, pentru America, climaxul politicii sale externe Totuşi, pe plan extern, SUA s-a confruntat pe parcurs cu crize politice şi economice care puneau în mişcare întreg sistemul internaţional şi care demonstrau că deşi Războiul Rece ar fi trebuit să reprezinte finalul conflictelor la nivel european şi atlantic, situaţia rămânea la fel de critică

Astăzi, planul SUA, de a uni lumea, este imposibil în faţa intereselor economice şi politice ce prevalează orice decizie politică la nivel global. Probleme ce ţin de încălzirea globală, de sărăcie şi de securitatea energetică capătă proporţii însemnate şi îngrijorătoare, iar interesele statelor puternice economic sunt realizate în detrimentul altor state. Un echilibru global devine din ce în ce mai dificil de obţinut.

Existenţa grupurilor etnice şi religioase menţin deasemenea active tensiunile la nivel internaţional În condiţiile economice actuale, această stare mondială a condus către o criză generală ce a culminat cu atentatele teroriste din 11 septembrie 2001: „eroii au dispărut, totul se află sub marca conflictului” Henri Kissinger consideră că „o parte a dezordinii asociate apariţiei unei noi ordini mondiale rezultă [ ] [din] aschiile etnice desprinse din imperiile dezintegrate, cum sunt statele succesoare Iugoslaviei sau Uniunii Sovietice” În faţa noului context internaţional, aceste state doresc să îşi menţină independenţa şi să câştige un statut important pe plan mondial

Lupta pentru influenţă nu este nici pe departe finalizată. Dacă la sfârşitul anilor ‘80 învingerea Rusiei în Războiul Rece le-a asigurat Statelor Unite statutul de putere mondială, zece ani mai târziu, s-au dat semne că interesele au intrat din nou în joc. Puteri noi ca Iranul şi China şi-au câştigat importanţa pe plan internaţional (Gates, 2009), iar Rusia nu renunţă la tradiţionalul său modus operandi cu rădăcini imperiale în fostul spaţiu sovietic. Ideea integrării Ucrainei şi Georgiei în NATO şi posibil şi în UE aşa cum s-a produs în cazul Poloniei, Ungariei, României, Bulgariei, fostele state sovietice din centrul Europei şi ţările Baltice , cât şi planurile construirii unor noi rute de gaz şi petrol, afectează în mod direct interesele Rusiei în zona sa de influenţă. Dar riposta Rusiei se răsfrânge în primul rând asupra statelor din vecinătatea Rusiei. Alimentând permanent conflictele din aceste ţări şi creând o zonă instabilă politic şi economic, menţine astfel controlul regiunii prin capacităţile sale economice şi militare.

În lucrarea de faţă voi analiza cazul Georgiei. Aflată astăzi în plin război cu Rusia, Georgia, un fost stat sovietic, a suferit mereu de pe urma conflictelor interne ce îşi aveau ca sursa interesele ruseşti: „încercarea Rusiei de a-şi restabili supremaţia în toate teritoriile controlate anterior de Moscova”, şi precum declarau oficialităţile din Federaţia Rusă „în numele menţinerii păcii” Teritoriul georgian reprezintă un punct strategic nu atât pentru Rusia, cât şi pentru Europa şi Statelor Unite. Fiind un pion central în asigurarea securităţii energetice, Statele Unite şi ţările din Europa s-au coalizat astfel în protejarea teritoriului georgian în faţa intereselor ruseşti. „Lupta” se dovedeşte a nu fi deloc uşoară: Rusia nu renunţă la statutul său de putere regională. Menţinerea puterii sale în regiune are însă mai multe semnificaţii. Garantarea securităţii energetice în regiune reprezintă o miză mare pentru Federaţia Rusă, în condiţiile în care orice alternativă la gazul rusesc, prin crearea unor alte rute de tranzit, ar afecta producţia Gazpromului. Care au fost adevăratele interese ale Rusiei în războiul ruso-georgian? Au fost ele cu adevărat cele de protejare a populaţiei din cele două regiuni? În ce măsura garantarea securităţii energetice în regiune a dus la escaladarea conflictului dintre cele două state? Întrebări care urmează să îşi afle răspunsul în paginile ce vor urma.