Conflictul din Kosovo

Introducere

Puţini sunt dispuşi să nege faptul că securtitatea, fie ea individuală, naţională sau internaţională, se numără printre problemele cu care se confruntă umanitatea. Securitatea naţională, în mod special, ocupă un loc central întrucât statele domină multe din condiţiile ce determinăv securitatea la celelalte niveluri, iar ele par incapabile să coexiste armonios. În decursul istoriei statelor, existenţa fiecăruia a fost pusă în pericol, în urmărirea propriei securităţi naţionale, s-au combinat adesea cu cele ale celorlalte, producând astfel războaie. Intensitatea şi caracterul problemelor naţionale au variat în timp. În ciuda acestor oscilaţii, problema generală rămâne. La fel ca şi toate nesiguranţele şi temerile pe care le generează.

În viziunea lui Berry Buzan, conceptul de securitate este unul atât slab dezvoltat „încât pare neadecvat pentru sarcina respectivă.” Politica externă, militară şi economică a statelor este adesea analizată ca aspriaţie pentru obţinerea securităţii naţionale sau internaţionale. Dar înainte de apariţia preocupărilor economice şi de mediu, din timpul anilor `70, conceptul de securitate era arareori tratat în alţi termeni decât cei ai intereselor politice particulare ale participanţilor, şi chiar până în anii `80, discuţia mai avea încă un puternic accent militar.

În demersul acesta de definire a conceptului de securitate, Jozef Balaszs afirmă că „securitatea internațională este determinată în fond de securtitatea internă și externă a diferitelor sisteme sociale, de măsura în care. În general, indentitatea sistemului depinde de circumstanțele externe. Experții definesc în general securitatea socială ca pe securitatea internă. Funcția ei esențialp este aceea de a asigura puterea politică și economică a clasei conducătoare date sau supraviețuirea sistemului social și un grad adecvat de securitate publică” Totodată John E. Mroz subliniază faptul că „Securitatea este absența relativă a amenințărilor cu distrugerea” , iar Arnold Wolfers afirmă și el „Securitatea, în orice sens obiectiv se referă la absența amenințărilor la adresa alorilor dobîndite, iar în sens subiectiv, la absența temerii că asemenea valori vor fi atacate. ” Aceste definiții deși evidențiază unele criterii ale securității naționale, în special despre natura și intensitatea amenințărilor, nu fac altceva decât să pună în prim-plan singura formă de amenințare relevantă pentru securitatea națională în viziunea acelor vremuri, și anume: războiul. În cazul securtății, discuția se poartă doar în jurul prezenței sau absenței amenințărilor.

Ceea ce aduce inovator Berry Buzan în domeniul securității este împărțirea acestei pe cinci dimensiuni principale: militară, politică, economică, socială și de mediu. Buzan sustine ca securitatea poate fi un concept fundamental prin prisma căruia pot fi interpretate relatiile internationale.Raţiunea principală pentru o astfel de interpretare constă în capacitatea securiaţii de a se concentra asupra noţiunii de ameninţare. Căutand să construiască un model pentru Studiile de securitate, care sa înglobeze complexitatea termenului, Buzan consideră că o atenţie deosebită trebuie acordată relaţiei dintre amenintări şi vulnerabilităţi.