Construcție europeană

I. ISTORIC UNIUNE EUROPEANA

Încă din secolul al XVII-lea au fost elaborate proiecte de tratate pentru crearea unei federaţii europene. Cu toate acestea, ideea de Europa unită s-a concretizat abia după cel de-al Doilea Război Mondial, având la bază dorinţa de a menţine pacea pe continent.

1951: Instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către cei şase membri fondatori

1957: Tratatul de la Roma instituie o piaţă comună

1973: Comunitatea se extinde (numără acum nouă state membre) şi dezvoltă politici commune

1979: Primele alegeri prin vot universal direct pentru Parlamentul European

1981: Prima extindere în spaţiul mediteranean

1993: Realizarea pieţei unice

1995: UE se extinde la 15 membri

2002: Introducerea bancnotei şi monedei euro

2004: 10 ţări noi aderă la Uniune

1. La 9 mai 1950 Declaraţia Schuman propunea instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) care a devenit realitate prin Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951. Acesta a creat o piaţă comună a cărbunelui şi a oţelului între cele şase state fondatoare (Belgia, Republica Federală Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos).

Scopul, în urma celui de-al doilea război mondial, era de a asigura pacea între popoarele europene învingătoare şi cele învinse şi de a le apropia, facilitându-le colaborarea de pe poziţii egale în cadrul unor instituţii comune.

2. La data de 25 martie 1957, prin Tratatul de la Roma, cei şase au hotărât să instituie Comunitatea Economică Europeană(CEE) bazată pe o piaţă comună mai extinsă, incluzând o gamă largă de bunuri şi servicii.

Taxele vamale între cele şase state au fost eliminate în totalitate la data de 1 iulie 1968, iar în cursul anilor 60 au fost create politici comune, în special în domeniul comerţului şi al agriculturii.

3. Acest proiect a avut un succes atât de mare, încât Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit au decis să se alăture Comunităţii. Prima extindere, de la şase la nouă membri, a avut loc în 1973. În acelaşi timp s-au aplicat noi politici sociale şi de mediu , iar în 1975 s-a înfiinţat Fondul European de Dezvoltare Regională Actul Unic European semnat în februarie 1986 şi intrat în vigoare la data de 1 iulie 1987. (FEDR).

4. În iunie 1979, s-a realizat un pas decisiv pentru Comunitatea Europeană prin organizarea primelor alegeri prin sufragiu direct pentru Parlamentul European. Aceste alegeri se organizează o dată la cinci ani.

5. În 1981, Grecia s-a alăturat Comunităţii, urmată de Spania şi Portugalia în 1986. Astfel a fost consolidată prezenţa Comunităţii în Europa de Sud, urgentând nevoia de extindere a programelor de ajutor regional.

6. Recesiunea economică mondială de la începutul anilor 1980 a adus cu sine un val de „europesimism”. Cu toate acestea, speranţa a renăscut în 1985 când Comisia Europeană, sub preşedinţia lui Jacques Delors, a prezentat Cartea albă privind calendarul pentru realizarea pieţei unice europene până la data de 1 ianuarie 1993. Acest ţel ambiţios a fost inclus în

7. Structura politică a Europei s-a schimbat categoric odată cu căderea zidului Berlinului în 1989. Aceasta a condus la unificarea Germaniei în octombrie 1990 şi democratizarea ţărilor Europei Centrale şi de Est prin eliberarea de sub controlul sovietic. Uniunea Sovietică a încetat să existe în decembrie 1991.

În acelaşi timp, statele membre negociau noul Tratat privind Uniunea Europeană care a fost adoptat în decembrie 1991, la Maastricht , de către Consiliul European format din şefi de stat şi de guvern,. Acesta a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Tratatul a creat Uniunea Europeană (UE), adăugând domenii de cooperare interguvernamentală structurilor comunitare integrate existente.